Cea mai mare problema pe care cred eu ca o are societatea romaneasca este promovarea prin nepotism si, nu in ultimul rand, prin mult-controversata, dar si mult uzitata"spaga". De la cel mai inalt nivel pana la cele mai neinsemnate lucruri, prima solutie care rasuna in mintea romanului cand trebuie sa rezolve ceva este: "pe cine cunosc acolo?".
Pe de alta parte, prin prisma profesiei, constat zilnic faptul ca romanii nu isi cunosc drepturile. Sau, daca le cunosc, nu stiu sa le solicite pe calea cea mai simpla:cea legala. Probabil ca daca fiecare dintre noi am "bombarda", de la institutiile statului si pana la orice societate comerciala, cu petitii si reclamatii ori decate ori ceva nu functioneaza asa cum ar trebui sa functioneze, in timp am avea si noi o Romanie civilizata. Din pacate, indivizii izolati, care recurg la asemenea instrumente ale normalitatii, sunt priviti in comunitatea din care fac parte drept "ciudati".
Cat priveste nepotismul, din pacate "e in floare" peste tot in tara noastra europeana. Si asta indiferent de anotimp. E aproape imposibil ca vreun cetatean al acestei tari sa nu se fi confruntat de-a lungul vietii sale cu incompetenta vreunei persoane puse intr-o functie pentru ca e "fiul lui X" sau "pila lui Y". Dar pasivitatea la roman e la fel de mare si in aceasta problema nationala si de cele mai multe ori ne multumim sa exclamam resemnati "asta e" (eterna resemnare mioritica in fata destinului). Nu incercam sa schimbam lucrurile, desi sta in puterea noastra, a fiecaruia. Nu incercam sa ne trezim odata din aceasta amorteala in care ne complacem.
Singura forma de a se manifesta a romanului de rand, satul de aceste boli ale unei natii, este invidia. La colt de strada sau acasa, la o cafea cu vecinul, ori in fata televizorului, tipand la un ecran care nu il aude, acolo doar romanul spune cu voce tare ca s-a saturat, ca nu e normal ce se intampla. Dar a doua zi se trezeste frumos dis-de-dimineata si o ia de la inceput, redevine mut si babjbaie doar printre dinti ca "nu e corect".
Azi sunt optimista. Mai avem timp sa ne trezim. Fiecare pe cont propriu si apoi, unindu-ne fortele, sa schimbam ceva in mentalitatea romanului. Suntem cetateni ai acestei tari si avem aceleasi drepturi. Si obligatii. Dreptul de a nu mai rabda si obligatia de a spune cu voce tare. Sa ii facem sa inteleaga pe cei ce nu pricep ca fiecare dintre noi pe bucatica pe care suntem trebuie sa ne vedem de treaba pur si simplu, fara a fi "motivati" de vreun pachetel. Si ca fiecare dintre noi trebuie sa lupte prin forte proprii pentru a ajunge nu sus, ci acolo unde merita sa fie. El, nu pilele lui, nu rudele lui. Pentru ca, mai devreme sau mai tarziu, vor afla si ei : CU PENELE ALTUIA TE POTI IMPODOBI, DAR NU POTI ZBURA!
