Căpșuni și cireșe, ploaie ce pare că nu mai vrea să plece. Noapte de mai cu miros de soc și de noroc. Ai noștri toți, cu noi. Prietenie de-o viata, iubire parcă de-o viață si ceva... O noapte perfectă și așa mult bine! Melodii din trecut și simțiri din prezent, dintr-un ”azi” așa de frumos! Cățelușa noastră liniștită că ne-am întors acasă. Și așezarea de acasă. Și nerăbdare de un curând alt ”acasă”...
”Nu pot da timpu-napoi și nici n-aș vrea
E bine-așa.
Nu pot trăi decât în doi
Din care unu-i jumătatea mea.”
Și aceleași simțiri iar și iar: mi-e bine...
duminică, 15 mai 2016
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
-
Mă încearcă iar sentimentul acela de “oprește-te, timpule, unde alergi așa grăbit?” azi, la final de vară și început de an școlar. Mâine ... -
Doamne, cum zboară timpul și ce frumos cresc aripile copilașilor din jurul nostru! Azi e despre ultima zi de grădiniță a Ilincăi. Și parcă ...