... Am atatea trairi care se vor a fi scrise si atat de putine cuvinte sa le descriu... Si cred, in acele momente, oricat de mult imi place sa las urme cu scrisul meu, iarasi si iarasi, ca nimic din ceea ce e frumos si drag sufletului nu incape in cuvinte. Nu suntem capabili sa redam niciodata in esenta tot ce sufletul atat de frumos stie sa inalte... Si, cu cat imi simt firea tot mai plina de lumina, cu atat mai greu este sa-mi redau trairile prin niste simple caractere scrise intr-un colt de lume. Si totusi, incerc sa impart aceste trairi scriind pentru oricine vrea sa citeasca. Si totusi, as vrea cu scrisul meu, cand mai rar, cand mai des, sa pot sa transmit celor ce se opresc sa ma citeasca macar o farama de bun si frumos...
Mi-e sete de primavara si o simt cum se apropie. Si ma incearca toate trairile acestea de liniste si asteptare cuminte, rece-cald si extaz cand soarele se hotaraste sa ne priveasca drept in crestete, readucere aminte ca inca e iarna cand norii sau ploaia ne aleg. Si de simplu. Totul e colorat in tonuri de pamant si cer. Nici iarba inca nu si-a adus aminte sa inverzeasca. Vezi rar, prin curti mai norocoase, ghiocei stingheri, ce isi rad in sine ca se stiu frumosi si priviti de toata lumea, chiar daca par timizi si gingasi, plecandu-si clopoteii alene, de parca, daca ne-am intalni privirile, te astepti sa ii vezi inrosind :)
Te-astept, luna lui marte, abia te astept!
