Câteodată mi-e dor de mine atât de... de mut.
Îmi scriu dorul în amintiri și apoi îl ascult...
Câteodată mi-e dor de mirosul de copilărie, când stăteam suficient de aproape de pământ și de cer deopotrivă, încât să simt totul prin toți porii și atât de firesc! Și azi pot face la fel, dar cu mai mult efort...
Câteodatã mi-e dor de mine. Si e ciudat, oricât de mult imi doresc, uneori nu mã pot simti suficient de mult, de parca as fi superficiala.
Cateodata mi-e dor de ce nu sunt si as fi vrut sa fiu. Sau am crezut ca voi deveni... Sau au crezut altii?!
Si cateodata sunt obosita de tot ce trebuie sau vreau sa imi fie dor. Si atunci pur si simplu ma opresc.
... Dar cel mai placut sufletului e cand ma trezesc si ma bucur de tot ce e in jurul meu... De tot ce sunt si suntem. Si pret de cateva clipe sunt doar un suflet care zambeste a liniste si a iubire... Pana cand trebuie sa ies din nou in lumea mare, ca sa imi amintesc din nou ce nu am si ce nu sunt. Si atunci iarasi mi-e dor de mine...
