Ploua de parca cerul incearca sa ne spele de lacrimi si sange. Habar nu am daca azi ploua si in Nisa ori in Ankara, stiu doar ca aici ploua si am senzatia ca vreau sa sterg cumva de pe obrazul lumii atentatul de ieri ori lovitura de stat de azi. Nici macar nu vreau sa incerc sa inteleg de ce ne omoram intre noi... Nu gasesc ca asemenea gesturi pot avea vreo justificare, oricum s-ar numi ea... In numele religiei am inteles cumva profund ca poti doar iubi.
Ca om de rand ce sunt cred ca poti cel mult ignora ceea ce nu rezoneaza cu tine. Ori maxim poti ierta... Incerc sa iert ceea ce nu vreau sa inteleg in niciun fel, dar neputinta mea de a face mai mult decat atat ma revolta.... Imi raman in minte imagini cu oameni morti intr-un loc de vacanta si de sarbatoare... Si perplexul ce m-a lovit. Nu pot sa accept si nici sa iert si cumva raman resemnata ca au castigat... Asta voiau? In incercarea de a merge mai departe cu tot ce se intampla, ziua de azi mi s-a parut un "tomorow is another day" pana cand am deschis televizorul ca sa vad ca la "spectacolul" grotesc de ieri ii urmeaza o posibila lovitura de stat de azi... Europa devine un loc prea nesigur si urat pentru cat de frumoasa si calma o voiam... Si totusi, este pamantul meu...
Doamne, ai mila de noi!...
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)
-
Doamne, cum zboară timpul și ce frumos cresc aripile copilașilor din jurul nostru! Azi e despre ultima zi de grădiniță a Ilincăi. Și parcă ...
-
Se apropie sărbătorile pascale, dar afară e un soi de iarnă cu răzlețe ore (sau minute?) de primăvară care ne invită mai de grabă să stăm l...
Semne bune anul are - 2026 și troiene de zăpadă, ca în copilărie :)
Zăpadăăăăă, zăpadă ca în povești! Oferită generos de primele zile din 2026, spre încântarea copiilor și a ...copiilor mai mari care se înto...