...și a mai trecut un an... și tot nu am să uit nimic din ce mă leagă de tine, scumpa mea bunică...
Pe cât de mult îmi lipsești de câte ori te caut prin amintiri, pe atât de vie este dragostea ce mi-ai purtat-o.
Și iarăși îți mulțumesc pentru toate momentele copilăriei mele pe care le-ai vegheat și le-ai dojenit, și zâmbesc printre lacrimi la reamintirea lor, cu tot sufletul meu de nepoata ta...Henciumpeci, pufarine, ceai de măceșe, miros de tei și ferestre deschise, răcoare de vară, mâinile tale cu urme de la munca de o viață ce le-a făcut cele mai fine mâini, ...și o fetiță fericită :)
Să-ți fie drumul doar lumină!...
