Au trecut 10 ani de cand, zi de zi, am invatat sa culegem zambete si cea mai sincera dragoste din lume de la sufletelul caruia ii spunem Sarah. Cu doi ochi de margea, un botic turtit si o explozie de blanita, asa e micul nostru leu. Ne insoteste fidela din primul minut al zilei - bine, de cand se trezeste, pentru ca trebuie sa recunoastem ca e cea mai somnoroasa dintre noi - si e cea mai fericita cand ramanem toti trei acasa, daca se poate fără sa iesim din casa nici pret de o secunda! Pentru ca, da, Sarah nu e dintre acei catei ce se numesc normali si se bucura de cate ori vad lesa - semnul incontestabil ca urmeaza o plimbareala. Efectul lesei in cazul nostru este fix pe dos: se face ca nu o vede si o ia asa, incet, spre o parte a casei care ii ofera un colt in care sa stea cu spatele la tot ce se intampla in directia lesei. Iar cel dintre noi care nu o ameninta cu o plimbare chinuitoare, se alege de cele mai multe ori cu o portie zdravana de dragalasenie. Caci din dorinta ei de a convinge ca nu e nevoie sa plece nimeni afara, iti sare in brate si se cuibărese cat mai aproape de tine, doar sa nu o lasi sa plece in chinuitoarea plimbareala de maxim 10 istovitoare minute.
Daca tot am inceput sa o descriu, cu siguranta ca nu ar trebui sa pierd din vedere si trebuie sa accept un adevar incontestabil despre Sarah: nu ii plac animalele, in general, cateii in special. Singura forma prin care se manifesta fata de semenii sai, indiferent de marimea si gradul de simpatie pe care si-l manifesta fata de ea, se descrie dupa urmatorul scenariu: oooorice catel care indrazneste sa aiba un contact vizual direct cu ea sfarseste prin a primi un bot turtit - al ei - in botul de orice fel si forma al victimei. Scurt, precis si umilitor, pentru ca ea are o pozitie dominanta, se uita fix in fata celui care primeste tratamentul descris si , cand privirile se intalnesc, actioneaza cam ca un berbec. Un fel de impunsatura care nu cred sa fie dureroasa pe cat e de neastaptata, pentru ca inevitabil catelul din fata ei ramane pret de cateva secunde pur si simplu uimit - si, da, il inteleg... Oricat ne-am chinuit timp de 10 ani sa o imprietenim cu orice catel, n-am reusit decat cel mult sa nu il impunga...
Dar cu noi Sarah e izvor nesecat de iubire, cred ca a pastrat-o toata pentru noi si de aceea nu a mai fost generoasa cu nimeni altcineva, pentru ca pe noi ne incarca de energie, de dragalasenie si de zambete culese zilnic, in doze mari, prin toate poznele si mutrisoarele ei, prin iubirea ce ti-o da asa, sa te inunde din senin cu o privire galesa, prin fiecare sforait profund care starneste cel putin un zambet - caci, da, orice catel care se respecta si are nasul turtit, oricat de fitos pare cand il zaresti pe strada, sforaie profund in intimitatea lui, credeti-ma!
In fiecare zi, indiferent cat a timp a ramas singura acasa, te intampina cu toata bucuria din lume si doar somnul profund o mai face uneori sa nu fie pe faza din clipa in care intri pe usa, insa imediat ce se trezeste, se intinde lenesa cu ochii carpiti inca de somn, coada incepe sa o tradeze ca e cea mai fericita ca ai ajuns la ea!
La multi ani, suflet plin de noi si de prea bun! Sa ne fii inca pentru multa vreme prilej de a invata ce inseamna iubirea neconditionata, increderea totala si despre jocul de-a cum poate un suflet sa ramana sincer si devotat zi de zi!
