…Aștept parcă de o veșnicie și ceva acest Crăciun în trei… Și, da, mi s-a dat mai mult decât am îndrăznit să cer! Și, da, ni s-a luat de curând întregul, tocmai când credeam că e în sfârșit al nostru!
E noaptea asta sfântă, visul nostru cel mare doarme lângă mine în pătuț și mă învață zi de zi despre cum să fiu mamă cu tot ce sunt, ce am fost și ce voi fi! E liniște și cald, iubire cum nu a fost vreodată, dar și frustrarea că aș vrea să fiu zi de zi, secundă de secundă mai bună pentru ea, că lumea toată aș vrea-o infinit mai bună pentru copilul meu… Ah, ce amestec ce te face să îți râdă și să îți plângă sufletul la un loc uneori! Nu știam despre el, de parcă e o taină despre care nimeni nu îți spune vreodată…
Trăim primul Crăciun în trei - sărbătoarea cea mai dragă sufletul meu! Câte vise am avut, câți ani am surâs acestui Crăciun în timp ce făceam turtă dulce, împodobeam brazii anilor ce au fost, priveam în ochii omului iubit și vedeam tot mai limpede Crăciunul de azi. Dar azi e perfectul imperfect despre care niciun cântec de Crăciun, nicio aromă a sărbătorilor, niciun ornament pus cu tot sufletul în casa noastră dragă nu mi-a povestit.
Suntem atât de întregi, de împliniți cu minunea noastră care se numește Ana Ilinca! Suntem atât de incompleți căci am rămas tot șase, când dintotdeauna am fost șase…
