2022, povestim și noi puțin?

 …Sunt mai împlinită cu încă un an, e primul gând pe care îl las pentru 2022. E de bine, zic! :) 

Dragul meu an ce te pregătești să devii amintire, cred că ți-ai dat seama că urmează să îți las și ție cuvinte aici! Ai fost bun cu noi în multe dintre zilele tale, chiar haios și delicios deseori - cu o minune de 2 și apoi 3 ani, sincer, nici nu ți-a fost prea greu să fii așa, recunoaște!  

Ce să îți mai spun? Ai fost carusel de trăiri, asta cu siguranță, și tot sigur e că o să încerc să păstrez momentele cele mai dragi, orice ar fi! Mi-ai fost prieten, și totuși, nu te pot ierta pentru o singură zi…și toate cele ce au urmat și încă urmează… știi… De asta acum sunt într-o mare dilemă. Aș spune despre tine că ai fost un an tare bun, dar nu pot. Pentru că mi-ai luat atât de mult din liniștea mea, din așezare și din dăruire, din iubire și din “acasă”, încât chiar dacă știam că e momentul, chiar dacă simțeam că a venit timpul, tot nu te pot ierta vreodată pe deplin…Știi cum e să te aștepți la ceva și apoi, când se întâmplă, să realizezi că durerea e infinit mai mare și că nu, chiar nu te așteptai să fie așa? Pe mine tu m-ai învățat…

Cu toate câte au fost, ai fost un an bun. Poți pleca liniștit, ai locul tău special în inima mea! Se numește “anul în care Ilinca a început grădinița” sau “când a avut prima serbare” ori “când și-a făcut prima prietenă la grădi - tot Ilinca o cheamă, drăguț, nu? - și pe mami ei o cheamă Oana, ți-am zis deja că ești haios :)”, “când a fost prima oară la mare”, “când a scăpat de pampi”, “când a ținut singură dârloagele și noi am slăbit instant 5 kg”, prima oră de balet, prima petrecere etc. Dulce tare, nu? Da, da, tu ești răspunsul la toate premierele de mai sus, n-am cum să nu îți mulțumesc! Și pentru multe alte momente și trăiri delicioase de părințeală pe care doar tu și noi le știm! Și pentru tot ce ne-ai dat și nu ne-ai luat!

2023, ești aproape aici și abia te aștept! Am numai gânduri bune pentru tine și te rog așa să îmi rămâi zi de zi!💫 

 

 

SARAH🤍

 A fost odată ca niciodată... acum 15 ani, se făcea că un ghemotoc de blană venea în viața noastră să ne-o umple de drag și dragoste, cum numai ei știu să dăruiască... 

Au trecut anii și ghemotocul nostru ne-a fost mai mult decât se poate spune! Și aici iar cuvintele sunt prea puține... I-am dăruit ei numele pe care îl purtam în suflet pentru când o să avem o fetiță și a fost ea fetița noastră dulce și răsfățată, poznașă și plină de personalitate, blândă și bună, moale și mirosind a pluș. 

 Așa ne-a fost Sarah, copil și jucărie, alinare și bucurie parcă de-o viață și ceva... Până când s-a hotărât să plece spre Cer și să ne vegheze de acolo aseară, în ultima zi de vară…

Azi e toamnă…Mi-e deja dor de tine, puiul meu! Mi-e dor să mi te aud cu lăbuțele pe care ți le-am învățat pe de rost, când veneai grăbită să mă cauți după ce simțeai că am plecat de lângă tine, când voiai să te iau în pat sau când încă erai leneșă și doar te mutai dintr-o parte în alta... Mi-e dor să te aud sforăind, așa cum ai făcut în fiecare noapte de când erai o mână de cățel și până în ultima ta noapte cu noi... Știi cât de tare doare liniștea asta? Mi-e dor să te aud cum lătrai când ne jucam și îți luam jucăria - a trecut mult timp de când te-ai hotărât că nu mai vrei să te joci... Mi-e dor să văd codița cum se bucura până ieri de fiecare dată când voiai ceva și primeai, de fiecare dată când eram gata de joacă, de alergat, de îmbrățișat, de iubit... Mi-e dor cel mai tare de ochișorii tăi, ce s-au stins și ei de-o vreme, obosiți de atâta dragoste cu care ne-ai hrănit ani și ani, mulți și frumoși... Mi-e dor să mergem la o plimbare în trei, mi-e dor să aud sunetul acela doar al tău când nu îți convenea ceva... Mi-e dor de tine în toate felurile, în toate timpurile noastre, în toată casa, în toată inima mea...

Mi-e dor și îți mulțumesc, iubita mea! Mulțumesc pentru că ne-ai ales să ne dăruiești nouă toată dragostea ta, toate anotimpurile tale, tot ce ai însemnat! Timpul tău s-a oprit, dar nu și dragostea noastră pentru tine... Ea va merge mai departe și știu că te voi căuta în ochii fiecărui cățel pe care o să îl întâlnesc, dar mai știu și că te voi găsi în sufletul meu de fiecare dată întreagă, completă, ocrotită pentru totdeauna cu tot ce pot și ce sunt eu!

Și să ne ierți că poate am greșit făcâdu-te să ne fii copil... Căci tu nu ai simțit vreodată că ești altceva decât copilul nostru... Să ne ierți că poate ți-am răpit bucuria de a te juca nu doar cu noi, ci și cu patrupedele pe care le-ai întâlnit în drumul tău prin viață. Știi că am încercat, dar de fiecare dată ne-ai preferat pe noi… Nu pot uita cum, dacă se apropia un cățel de tine, te uitai în ochii mei parcă spunându-mi ”Mami, așa-i că noi suntem oameni? Ce vrea de la mine?”. Nu pot uita că nu ți-a plăcut niciodată să stai pe jos și cum vedeai că ne așezăm pe o bancă, un scaun, orice, te ridicai în două lăbuțe să te luăm lângă noi... Dar ce pot uita? Nu pot uita nimic din ce mă leagă de tine, nimic din ce am împărțit cu tine, nimic... Doar faptul că acum nu te aud și nu te văd prin preajmă mă trezește la o realitate pe care încă nu o cred... E de ajuns să închid ochii și te simt tot aici...

Te iubesc, Sarah mea! Mulțumesc pentru tot! Drum lin spre Cer, îngerașul meu dulce! Și să stai liniștită, te voi ține în fiecare clipă în brațele inimii mele, pentru totdeauna!

Noi începuturi

 Te pregătești de prima zi de grădiniță, iar eu sunt undeva între agonie și extaz, între dorința de a-ți sufla în aripi și infinita plăcere de a mi te ține mereu în brațe, cât mai aproape de suflet... Ai crescut, fetița mea, crești frumos cu fiecare zi ce vine și ne umpli sufletele de bucuria de a fi părinții tăi! Mi-e bine și mi-e greu, la început de toamnă, să mi te văd plecând la grădiniță și învățând de mâine încă și mai mult despre tine și despre lume, ca într-o joacă de copil, dar preț de câteva ore ce mi se par secole azi puțin departe de mine.

M-ai învățat de când sunt mama ta atât de multe! Dar despre lecția de a nu fi mereu lângă mine e timpul să învățăm de mâine amândouă. Îi mulțumesc Cerului că preț de o bucată minunată de timp te-am avut doar pentru mine și, Doamne, frumos a fost! Cel mai frumos greu sau cel mai greu frumos, pentru că a fost minunat, dar nu ușor. Și totuși, acum dormi și eu îmi permit să las lacrimile să îmi spele dorul de tine pe care îl simt deja când tu vei fi la grădiniță și eu voi lua din nou calea spre birou. Am crezut cumva că anii în care te-am așteptat și care au însemnat un Dor imens de tine, s-au încheiat cu venirea ta. Dar uite că nu e așa, e un altfel de dor care își cere drepturile pentru ca tu să crești frumos și de acum înainte. 

 Și totusi, viața unei mame este plină de iubire și de dor încă de la prima tresăltare de inimă, când visăm doar să devenim mame, pentru a ne însoți uneori nemilos de fiecare dată când pruncul nostru învață să zboare...

E începutul unei frumoase toamne, cu drumuri spre grădiniță pe care ni le doresc line și senine. E începutul unui drum pentru tine pe care ți-l doresc plin de căldură și de joc, de lecții despre cum să îți faci prieteni, cum să numeri și să cânți, să dansezi și să iubești anii aceștia minunați! Eu voi fi acolo, așa cum ți-am spus, mereu în inimioara ta, iar când ți se va face dor de mami, e de ajuns să pui mânuța ta frumoasă la inimioară și vei știi că sunt cu tine!Mie deja îmi este un dor nebun de tine, iubita mea!

4 septembrie 2022

Despre marea noastră ce-a de toate zilele… de vară

 

Înainte de primul concediu în trei - patru, că e și Sarah cu noi :) - evident că am urmărit cu multă atenție ce se mai spune sau scrie despre litoralul nostru mult iubit și tot atât de comentat. 

Tot ce am văzut la știri e adevărat: ziua e așa de cald, de parcă am fi în luna august, iar noaptea e întuneric, de practic nici la plajă nu poți merge. Marea e sărată și udă, nisipul nu e așa fin peste tot, e plin de scoici sigur aduse intenționat și unele chiar sparte ca să ne înțepăm în ele. Un dezastru! Și, ca să fie totul și mai greu de suportat, nu suntem doar noi la mare. Bine, poți alege dintre toate plajele și pe unele mai puțin aglomerate, însă dacă vrei să stai pe prima plajă care îți iese în cale și unde se vede că șezlongurile sunt puse unele lângă altele de la o poștă, riști să te împrietenești cu alți oameni care probabil te-au urmărit cumva de nu au ales și ei să vină în altă lună sau, de ce nu, în alt anotimp sau an, la mare! Ciudat rău! 

Nici noapte nu te poți odihni foarte bine aici! Greierii încep să cânte de pe la 22, iar acum, că e week-end, chiar și oamenii chefuiesc și ascultă muzică până târziu în noapte și ignoră că de data asta noi nu mai avem 20 de ani și suntem și cu minunea de aproape 3 ani cu noi, iar copilul trebuie să se odihnească! Să nu mai spun că nici nu se luminează bine și pescărușii scot niște sunete înalte și ascuțite, de nici gând să mai poți dormi și tu puțin! Și uite așa ai timp să așterni niște rânduri, că tot îți era dor!

În rest, marea e curată și caldă, mâncarea e foarte gustoasă, dar valul de scumpiri a făcut-o destul de greu de suportat când vine nota de plată -  senzație pe care o am și la Sibiu din vara asta, nu e vreo noutate. 

Rămân, încă o dată, cu aceeași convingere: litoralul românesc nu e cu nimic mai prejos decât oricare altul! Cu bune și cu rele, pe care le percepem diferit în timp, în funcție mai ales de așteptările proprii și de momentul din viața noastră în care ne aflăm, se poate să vedem partea plină sau goală a paharului. 

Dacă ajungi la mare dorindu-ți să ai un timp frumos al tău cu cei dragi ție, o să găsești exact ceea ce cauți. Dacă nu ești pregătit să accepți tot ce este în jurul tău - oameni care se distrează altfel decât tine, nisip care nu este dat prin sită, mare nu la fel de albastră cum o vezi pe Instagram - e foarte probabil să îți fie mai ușor să dai vina pe faptul că “ numai în România e așa!”  Însă adevărul este că acum 8 ani în zona unde vom mai sta preț de un timp era o mână de clădiri răzlețe și o plajă pustie, iar acum e plin de hoteluri și blocuri cu apartamente superbe, e plin de viață și de oameni care au investit în vacanțele lor viitoare pe care sigur le vor minunate! De plaje “murdărite” doar de scoici și zgomotoase mai ales de la copiii încântați și fericiți că în ceea ce noi numim “șezlong lângă șezlong” ei văd doar posibilități de a-și face prieteni de joacă într-o vară, la mare. Însă noi am uitat că oamenii sunt ființe sociale…

După toate știrile alarmante despre litoralul românesc, am o singură concluzie: avem o plăcere incredibilă de a ne denigra singuri marea asta minunată!