Mă uit de ceva zile la cum se sfâșie (iar) românii și mi se pare tare trist, așa că voi trage și eu propriile-mi concluzii:
- toți ne dorim să îi fie țării mai bine și nimeni nu știe cu adevărat ce ne rezervă viitorul,
- mulți par să creadă că doar ei sunt deținătorii adevărului și "celălat" nu înțelege nimic, e pur și simplu inconștient;
- există un mecanism pe care îl folosește chiar statul român și tot mai mulți se aliniază în spatele lui, ca la un semnal nevăzut, pe care eu una îl consider cel mai mare rău pe care îl poți face unei nații: îi dai doze mari, tot mai mari de FRICĂ;
- și uite așa, ni se spune de dimineața până seara la (aproape) toate televiziunile de către autorități, lideri politici ai altor partide cu care chiar candidatul ridicat acum îl slăvi și folosit ca SALVATOR s-au duelat deloc drăguț până mai ieri cât de nociv este celălalt candidat și cum ne va duce el spre cel mai mare rău ce i se poate întâmpla țării; nu simpatizez absolut deloc cu niciunul dintre cei doi, însă mă întreb retoric și nu pot înțelege de ce nu se întreabă și mulți alții: dacă acest candidat este atât de nociv, de ce este azi candidat?
De ce statul român, prin instituțiile sale, i-a permis să ajungă finalist în cursa pentru Cotroceni? Și de ce acum aruncă responsabilitatea pe votul nostru? Dacă nu a fost el, statul, prin toate instituțiile sale, în stare să îl împiedice să ajungă până aici, de ce trebuie să fac eu asta? Statul a permis acestui candidat să fie votat de două milioane de români! Nu oamenii de rând, ci statul. Acum nu e bine?
Între timp, întreaga lume e în reașezare, se schimbă totul în jurul nostru, iar România, care are o șansă uriașă de a conta mai mult decât n-a prea contat până acum în plan mondial, pare că se joacă de-a "hai să-i mai prostim încă o dată pe ăștia mici!"
