marți, 22 aprilie 2008

Timp pentru suflet...

Zilele in care traim imi par din ce in ce mai scurte. Totul parca s-a comprimat, nu mai avem timp de cei dragi, nu mai vedem frumusetile adevarate care ne inconjoara, trecem pe langa ele din ce in ce mai nepasatori. Nici de noi insine nu ne mai pasa, suntem ca niste robotei. Trece viata prin noi si nu noi prin viata...

Constientizam parca doar zilele de luni si de vineri. Ce este intre ele, intre parantezele acestea, e lipsit de importanta. E infim, neinsemnat. Totul e goana dupa bani, dupa bunastare materiala. Parafrazandu-l pe regretatul Paler, "avem case mai mari si suflete mai mici".

Ma uitam deunazi la goana dupa cumparaturi a oamenilor. Mall-urile sunt pline, cozile sunt interminabile, oamenii sunt parca din ce in ce mai incrancenati. Masini gonesc pe sosele, se claxoneaza, se injura, nu mai avem niciunde loc. Nu mai suntem umani, am devenit doar materie.

Se apropie Pastele. Toata lumea face curatenie in casa, nimeni insa nu pare mai tolerant, nimeni nu mai simte aceasta sarbatoare. Nimeni nu pare sa se ingrijeasca si de curatenia din suflet. Toata lumea cumpara in nestire, dar nimeni nu mai ofera.

Am uitat sa simtim, sa iubim neconditionat, sa ne bucuram de o floare, de zambetul celui de langa noi, de viata, pur si simplu.

De ani de zile urmaresc un copac din fata geamului meu. Imi place sa ma uit cum infloreste, apoi inverzeste si ramane asa, tot mai frumos, intreaga vara. Toamna capata cele mai vii, mai ireale tonuri de galben si rosu. Si iarna se imbraca in zapada. In primavara asta , insa, l-am vazut doar cand spalam geamurile: era deja impodobit de flori albe. L-am admirat pret de doua-trei zile, l-am fotografiat si apoi l-am mai remarcat doar cand florile au inceput sa cada si mi-au intrat in casa: faceam curat, iar florile uscate imi invadasera balconul, altfel poate ca nu il mai observam...


Sper ca pentru noi sa nu fie prea tarziu. Sper, din tot sufletul, sa intelegem cat mai curand care sunt adevaratele bucurii ale vietii.

Si macar acum, in preajma Pastelui, sa incercam sa ne bucuram de lucrurile simple, dar cele mai frumoase ale vietii. Va doresc tuturor ca Lumina Sfanta sa va incalzeasca sufletele, sa le scoata din amorteala zilei banale.

Oameni,haideti sa invatam sa nu mai ocolim frumusetile simple si adevarate ale vietii! Nu costa nimic, nu trebuie sa stam la coada pentru ele, iar daca le impartim, ramanem fiecare cu mai mult. Si sunt la tot pasul. Deschideti-va doar sufletele! Curaj, fericirea este in noi, doar ca nu am mai cautat-o...

"- Ai vrea sa-mi iei un interviu, deci... zise Dumnezeu.
- Daca ai timp... i-am raspuns. Dumnezeu a zâmbit.
- Timpul meu este eternitatea... Ce întrebari ai vrea sa-mi pui?
- Ce te surprinde cel mai mult la oameni?
Dumnezeu mi-a raspuns:
- Faptul ca se plictisesc de copilarie, se grabesc sa creasca.....iar apoi tânjesc iar sa fie copii; ca îsi pierd sanatatea pentru a face bani......iar apoi îsi pierd banii pentru a-si recapata sanatatea. Faptul ca se gândesc cu teama la viitor si uita prezentul iar astfel nu traiesc nici prezentul nici viitorul; ca traiesc ca si cum nu ar muri niciodata si mor ca si cum nu ar fi trait.
Dumnezeu mi-a luat mâna si am stat tacuti un timp.
Apoi am întrebat:
- Ca parinte, care ar fi câteva dintre lectiile de viata pe care ai dori sa le învete copiii tai?
- Sa învete ca dureaza doar câteva secunde sa deschida rani profunde in inima celor pe care îi iubesc.....si ca dureaza mai multi ani pentru ca acestea sa se vindece; sa învete ca un om bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai putin; sa învete ca exista oameni care îi iubesc dar pur si simplu înca nu stiu sa-si exprime sentimentele; sa învete ca doi oameni se pot uita la acelasi lucru si ca pot sa-l vada în mod diferit; sa învete ca nu este suficient sa-i ierte pe ceilalti si ca, de asemenea, trebuie sa se ierte pe ei însisi.
- Multumesc pentru timpul acordat....am zis umil. Ar mai fi ceva ce ai dori ca oamenii sa stie?
Dumnezeu m-a privit zâmbind si a spus:
- Doar faptul ca sunt aici, întotdeauna."
(Interviu cu Dumnezeu - Octavian Paler)



From Sarah, with love!



Ieri catelusa noastra a implinit un anisor... Asa ca m-am gandit azi sa scriu despre bucuriile pe care o asemenea fiinta le aduce in viata unui om.

Citeam zilele trecute un articol in care se facea comparatie intre devotamentul unui om fata de altul si a unui catel fata de stapan. Evident, devotamentul, dragostea neconditionata a unui animal fata de stapan intrece considerabil daruirea oamenilor fata de semeni.

Acum ceva ani, daca cineva imi spunea ca o sa am un catel in casa, ii radeam in fata. Dar pot, cu mana pe inima, azi sa afirm ca nu exista un sentiment mai n0bil, mai sincer decat a unui catel fata de stapanul lui. Sarah ne-a umplut viata si ne-a cultivat tot mai mult bucuria, nerabdarea de a ajunge acasa. Unde de fiecare data ne intampina la fel de bucuroasa, indiferent ca o lasam singura jumatate de zi, indiferent daca mai are mancare sau apa, indiferent daca suntem obositi sau suparati.

Sarah, micul meu talisman, este cea mai sincera fiinta pe care o cunosc. E mandra tot timpul, amintind mereu de originile sale orientale, dar si jucausa, asemeni unui copil. Daca nu ii dai atentie, vine si se cuibareste langa tine, iar daca esti in continuare nepasator iti ia mana si te indeamna sa o dezmierzi.

Tot ce trebuie sa ii dai este atentie si dragoste. Iar ea, in schimb, ramane mereu credincioasa, dependenta de tine in totalitate.

Probabil ca instinctul meu matern se dezvolta pe zi ce trece tot mai mult datorita acestei mici fapturi. Am observat cum, in timp, am invatat doar privind-o cand ii este foame, cand ii este sete sau cand vrea sa mergem la plimbare. Comunicam de minune, nu ne certam niciodata. Iar daca face vre-o prostioara, caci e poznasa fara pereche, iti arunca o privire cu ochii ei migdalati, de parca ar spune "Nu vezi ce mica sunt? De ce te iei de mine?"

Si pentru ca a fost ziua ei, a primit cateva jucarioare si osulete. I le-am pus pe toate pe jos si am urmarit amuzata spectacolul pe care mi l-a oferit. Nu stia ce sa faca mai intai, sa se joace sau sa manance. Lua un osulet, manca putin din el, dupa care il lasa de o parte si incepea sa se joace. Nu dura mult, insa, si isi amintea de papa, drept pentru care lasa jucaria si reincepea masa... A fost un deliciu!

La multi ani, Sarah!


joi, 17 aprilie 2008

Saptamana patimilor


Pentru mine, ca si pentru orice alt crestin, Pastele inseamna momentul in care ma simt cel mai aproape de divinitate. Iar Saptamana Patimilor, ca sa o simti, trebuie mai intai sa o intelegi. Asta voi incerca astazi sa fac astazi, pentru ca suntem tot mai aproape de acest moment profund crestin:


"Deși există puține surse care să indice modul în care era celebrată Săptămâna Patimilor în Biserica timpurie, se pare totuși că aceasta este o practică foarte veche. Deja în secolul al IV-lea celebrarea acesteia pare să fi fost deja o practică bine stabilită, structurată într-un mod asemănător celui din zilele noastre. Aetheria, aflată în pelerinaj la Ierusalim cândva la sfârșitul sec. al IV-lea d.Hr. descria astfel cele petrecute după slujba din Sâmbăta lui Lazăr: "...a început săptămâna Paștilor, pe care ei o numeau Săptămâna Mare", amintind de procesiunile de pomenire a Intrării Domnului în Ierusalim în prima zi a săptămânii (duminică). În timpul acestei săptămâni, se face pomenirea Patimilor și Răstignirii Mântuitorului.


Săptămâna Patimilor
După Sâmbăta lui Lazăr (în care se face pomenirea învierii lui Lazăr de către Hristos și făgăduința învierii tuturor), se intră în ultima săptămână a Postului Paștilor (Postul Mare), Săptămâna Mare sau Săptămâna Patimilor, timp în care în slujbele bisericești se face pomenirea ultimelor zile ale lui Hristos pe pământ, înainte de Răstignirea și Învierea Lui. În timpul acestei săptămâni, slujbele Utrenieii se săvârșesc în seara zilei dinainte (sub formă de Deniei, conform obiceiului vechi care spune că ziua începe la apusul soarelui și se sfârșește la apusul soarelui din ziua următoare.


Duminica Floriilor
Icoana Intrării lui Hristos în Ierusalim
Prima zi a Săptămânii Patimilor începe cu Vecernia de sâmbătă seara, care conduce spre slujba Intrării Domnului în Ierusalim de a doua zi dimineața (Duminică). Hristos își face intrarea triumfală în Ierusalim, fiind primit cu ramuri de palmier (la români credincioșii aduc la biserică ramuri de salcie), ca un împărat; astfel se vestește venirea pe pământ a Împărăției Cerurilor.


Lunea Mare
Primele trei zile ale Săptămânii Patimilor (sau Săptămânii Mari) ne amintesc de ultimele porunci/sfaturi/îndrumări lăsate de Hristos ucenicilor Săi. Acestea sunt învățăturile amintite în slujba Ceasurilor (ținute după rânduiala din Postul Mare), urmate de Obedniță și de Vecernia unită cu Liturghia Darurilor mai înainte sfințite (zisă a sfântului Grigorie Dialogul, papa Romei).
Slujbele Utreniei (numită denie) săvârșită în serile Duminicii Floriilor și a zilelor de luni și marți din Săptămâna Patimilor sunt grupate în jurul temei Mirelui, inspirate din Pilda celor zece care cheamă la pregătirea pentru A Doua Venire a lui Hristos, căci "în mijlocul nopții vine furul".

Luni, în Săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Domnului nostru Iisus Hristos, Biserica ne aduce aminte de fericitul Iosif cel frumos, cel frumos la trup şi la suflet. Este vorba de Patriarhul Iosif, care ne impresionează pe toţi prin dorinţa lui de a-I sluji lui Dumnezeu împlinind poruncile, prin dorinţa lui de a fi curat înaintea lui Dumnezeu, prin faptul că a fost bun şi binevoitor cu fraţii săi care l-au vândut în Egipt. El este o preînchipuire a Domnului nostru Iisus Hristos, cel vândut de Iuda, unul dintre ucenicii săi, este o preînchipuire a Domnului Hristos, care a ţinut să împlinească întru toate voia Părintelui Ceresc şi să ne fie nouă pildă de urmat. Fericitul Iosif este omul vrednic de pomenire pentru toate câte s-au întâmplat cu el. A fost iubit de părinţii lui, a fost iubit de Patriarhul Iacob. Fraţii lui l-au vândut în Egipt. A ajuns în Egipt şi asezarea sufletului său a fost probată într-o ispită peste care a trecut. A ajuns în închisoare învinuit fiind de păcate, el, care a ţinut să rămână fără de păcat, apoi ca tâlcuitor al viselor lui Faraon, mai-marele Egiptului, însă a fost găsit drept înţelept şi bun de a conduce Egiptul şi a salvat de la moarte prin înfometare pe concetăţenii săi şi pe conaţionalii săi, pe care după aceea i-a adus în Egipt. De aceea Sfânta noastră Biserică îl pomeneşte cu cinstire ca un preînchipuitor al Mântuitorului.
Tot în această zi de Luni binecuvântată, pomenim şi o minune pe care a făcut-o Domnul Hristos, o minune spre înţelepţirea credincioşilor, pentru că negăsind smochine într-un smochin neroditor, l-a blestemat să se usuce şi s-a uscat, iar Sfânta noastră Biserică pomenind această întâmplare, are în vedere o explicaţie pentru cei credincioşi, atrăgându-le atenţia că suntem toţi chemaţi spre rodire şi că Domnul Hristos aşteaptă ceva de la noi, si noi suntem datori să-i oferim Mântuitorului virtuţile noastre în loc de alte roade. Smochinul cel blestemat de Mântuitorul este un fel de pildă pentru noi, ca să ştim că Domnul Hristos răsplăteşte nu numai binele pe care-l fac oamenii, ci răsplăteşte şi pedepseşte şi îndărătniciile lor, şi neangajările lor spre bine. Se spune în Sinaxarul de la slujba de Luni, din Săptămâna Patimilor că Domnul Hristos nu şi-a arătat niciodată puterea pedepsitoare asupra oamenilor - să înţelegem în vremea propovăduirii Sale - dar şi-a arătat-o asupra unui smochin, ca să se înţeleagă din aceasta că El are şi putere pedepsitoare, iar credincioşii să se silească să fie, nu sub blestem, ci sub binecuvântarea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, cum reiese şi dintr-o alcătuire din Postul Sfintelor Paşti, în care vorbim fiecare dintre noi cu propriul nostru suflet şi ne îndemnăm pe noi înşine să nu dormităm, ci să ne trezim şi să lucrăm pentru slava lui Dumnezeu şi pentru binele nostru vremelnic şi veşnic.


Marţea Mare

În Marțea Săptămânii celei Mari am făcut pomenire, tot îndrumați de Sfânta noastră Biserică, despre pilda celor zece fecioare, deci despre fecioarele înțelepte și despre fecioarele neînțelepte. Este o pildă spusă de Domnul Hristos și pe care Sfânta noastră Biserică ne-o pune în fata constiinței în Marțea cea Mare. Și noi, parcurgând Săptămâna Sfintelor Pătimiri, am pomenit marți pilda cu cele zece fecioare și pe cele zece fecioare, luând aminte și prin textele liturgice din ziua respectivă la cele cinci fecioare înțelepte, care au avut untdelemn în candelele lor și care l-au întâmpinat pe Mirele care este Domnul Hristos, au intrat cu El în cămara nunții si s-au bucurat de ospãtul mirelui, în timp ce celelalte cinci fecioare nu s-au putut bucura de întâlnirea cu Mirele pentru că au mers să-și cumpere untdelemn pentru candelele lor. Această pildă, Domnul Hristos ne-o pune în față ca să ne gândim la faptul că trebuie să fim întotdeauna pregătiți prin fapte bune pentru întâmpinarea Mirelui ceresc, să fim alcătuiți prin faptele nostre cele bune ca să putem lua parte la ospățul cel veșnic. Domnul Hristos ne îndeamnă la priveghere, concluzia pildei fiind: privegheați și vă rugați că nu știți când vine Fiul Omului (Mt. 25, 13). Deci, Sfânta noastră Biserică ne învață în fiecare zi de marți din Săptămâna Sfintelor Pătimiri, ne-a învățat și în aceastã săptămână în ziua de marți, să fim cu luare aminte la noi înșine, la datoriile noastre, să așteptăm pe Mirele ceresc cu inimă iubitoare și cu fapte bune, ca și întru aceasta să se preamărească Tatăl nostru cel din ceruri. În această zi de marți, ca și în celelalte zile din Săptămâna Sfintelor Pătimiri, până miercuri inclusiv, la slujba de dimineață, la utrenie, se cântă atât troparul "Iată Mirele vine în miezul nopții..." cât şi troparul "Cămara Ta..." (svetilna / luminânda).

Miercurea Mare
În Sfânta și Marea Miercuri se săvârșește Taina Sfântului Maslu, în amintirea ungerii lui Hristos cu mir, în Betania. La sfârșitul slujbei, preotul îi unge pe credincioși cu Sfântul Mir. Tot în această zi se pomenește vinderea lui Iisus de către Iuda (de aceea credincioșii ortodocși țin și miercurea ca zi de post de-a lungul întregului an).


Joia Mare
Sfânta și Marea Joi începe cu slujba Vecerniei unită cu Sfânta Liturghie a Sfântului Vasile cel Mare. În această zi se face și sfințirea unui al doilea Agneț, care va fi folosit apoi de-a lungul anului la împărtășirea bolnavilor (și a copiilor). Acest moment amintește de prezența lui Hristos pe pământ la momentul Cinei cele de Taină. În unele locuri, după rugăciunea amvonului se face Slujba spălării picioarelor, amintind de gestul lui Hristos care a spălat picioarele ucenicilor, după Cină.


Vinerea Mare
Seara se face Utrenia pentru Vinerea Patimilor, cu Denia celor 12 Evanghelii. Pericopele evanghelice citite amintesc ultimele învățături ale Mântuitorului către ucenici, precum și înainte-vestirea Patimilor Sale, rugăciunea pe care o face Hristos și Noul Legământ. Vinerea Mare
Sfânta și Marea Vineri începe cu citirea Ceasurilor Împărătești, până la Vecernia de vineri după-amiază, în timpul căreia se face amintirea coborârii trupului Mântuitorului de pe Cruce. Preotul este cel care împlinește coborârea de pe Cruce: el ia trupul Mântuitorului, simbolizat de Sfântul Epitaf (pânza pe care este pictată sau brodată imaginea lui Hristos) și îl așază în mijlocul bisericii pe un fel de năsălie care închipuie Mormântul Mântuitorului. În timpul slujbei de seară, numită a Prohodului Domnului (sau a Plângerii la mormânt), preotul ia Sf. Epitaf, ducându-l, în procesiune, în jurul bisericii înainte de a-l așeza în Altar, pe Sfânta Masă (unde urmează să rămână până în miercurea din ajunul Înălțării Domnului). Procesiunea, urmată de credincioșii care poartă în mâini lumânări aprinse, simbolizează coborârea lui Hristos la Iad.

Sâmbăta MareSfânta și Marea Sâmbătă: Se slujesc Vecernia și Sfânta Liturghie a Sf. Vasile cel Mare, cu citiri din Psalmi și binecuvântările Învierii, care amintesc de coborârea Mântuitorului la Iad, semnificând "Prima Înviere" a lui Adam și biruința asupra morții.


Sfintele Paști


Învierea Domnului
Sărbătorirea Paștilor, Sărbătoarea sărbătorilor începe chiar înainte de miezul nopții cu Canonul Sâmbetei celei Mari; la începerea Vecerniei Învierii, în biserică este întuneric deplin. La miezul nopții, preotul ia lumină de la candela de pe Sfântul Altar și o dă mai departe credincioșilor, zicând de trei ori: "Veniți de primiți lumină !". Apoi, cu preotul în frunte, credincioșii ies din biserică în procesiune cântând "Învierea Ta, Hristoase Mântuitorule, îngerii o laudă în ceruri şi pe noi pe pământ ne învredniceşte cu inimă curată să Te mărim". Afară, preotul citeşte evanghelia Învierii de la Matei 28, 1-16, dă binecuvântarea "Slavă Sfintei şi Celei de o fiinţă şi de viaţă făcătoarei şi nedespărţitei Treimi, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor." şi, după Amin-ul credincioşilor cântă pentru prima oară Troparul Învierii: "Hristos a înviat din morți cu moartea pe moarte călcând și celor din morminte viață dăruindu-le.", repetat intercalat cu stihurile Învierii. Slujba continuă cu Canonul Învierii, stihirile Învierii şi ale Paştilor, apoi Sfânta Liturghie.
După terminarea Sfintei Liturghii, în unele comunități credincioșii se retrag pentru o agapă, o masă comună la care se face dezlegarea postului printr-o rugăciune specială, cuprinsă în Molitfelnic.
În zilele Paștilor, până la Înălţare, credincioșii cântă troparul "Hristos a înviat din morți" și se salută unii pe alții cu "Hristos a înviat!", la care se răspunde: "Adevărat a înviat!". "

luni, 14 aprilie 2008

OOOOOOOOOOOO, viata mea!!!


Am trait sa o vad si pe asta: manelele intra in politica. Nu pot sa cred, din pacate, insa, de cate ori zic ca mai rau nu se poate, politica din Romania imi dovedeste contrariul. Becalli, Vanghelie, iar acum Adrian, copilul minune...


Se pare ca politicienii au o noua tinta: sa isi bata joc "pe fata" de alegatori. Si o fac din ce in ce mai des. Fratilor, alegeti dintre ei, daca va da mana!


Pana acum, toti politicienii erau comunisti, corupti sau baroni. Acum, insa, incep sa fie tot mai multi pe acelasi tipar: prosti, dar cu bani. Adica mult, mult mai rau, daca ma intrebati pe mine.


Si totusi, daca iti faci un calcul simplu, majoritatea oamenilor iubesc manelele. Iar politica se numara in voturi. Ceea ce, dupa o logica elementara, judecand dupa cum voteaza oamenii in Romania, conduce la idea ca manelistii o sa fie votati de majoritatea, adica de iubitorii de manele. Ce mai conteaza amanuntele? Doctrina, program politic sau chiar gramatica limbii romane?


Pai cred ca o Romanie a anilor urmatori, daca totul va continua in acelasi ritm manelist, ar arata asa:


Imnul Romaniei sa fie "Iar am pus-o, si-am supus-o", melodie interpretata de marele politican minune, iar versurile l-ar face cu siguranta invidios pana si pe ala de-l cheama Eminescu:


"Multa lume cand ma vede

Cum fac banii nu ma crede

Crede k`i vreo smecherie

Sau vreun punct la loterie


Iar am pus-o, si-am supus-o

I-am dat clasa eu i-am spus-o

I-am mai spus-o si o sa-i spun

Ca Adrian este jupan


Iar am pus-o, si-am supus-o

I-am dat clasa eu i-am spus-o

I-am mai spus-o si o sa-i spun

Cine credeti ca-ï jupan?"

(nu mi-am permis sa fac corecturile in ceea ce priveste ortografia, daca simtiti vre-un dezacord, e licenta poetica, evident!)


In parlament, in locul sedintelor plictisitoare se vor tine concerte sustinute de parlamentarii Florin Peste, Florin Salam, Nicolae Guta etc. (imi cer scuze, nu sunt informata, recunosc; iau si eu de pe "google" ce gasesc despre aceasta noua revelatie care este maneaua, cu ai ei geniali interpreti). Pe ordinea de zi, se discuta, in camerele reunite, "Cheful chefurilor":


Cu baietii asta seara,

Ne-apucam iar de macheala !

Sa facem un chef pe cinste,

Lumea sa ne tina minte !


Refren: Da, da , e petrecere moderna

Fetele fac atomsfera

Iar noi, toti strigam in cor

E cheful chefurilor


Cu wisky si vin spumos ,

Bem pana cadem pe jos !

Daca-i chef, pai chef sa fie !

Sa bem intr-o veselie!


Incepem de vineri seara

Cu femei si cu macheala

Si o tinem pana luni

C-asa fac baietii buni


DAR, in tot raul e si un bine: nimeni nu mai lipseste de la sedinte, nimeni nu doarme in banci, toata lumea dantuieste!!! Si nimeni nu se cearta, doar toti sunt baieti buni!!!


Copiii nu mai merg la scoala, doar cei care nu sunt cuminti sunt amenintati cu ani de zile de tocit bancile scolilor, cu examene si alte chestii nasoale, care la final se vor dovedi a fi inutile: banii se fac mai repede din manele, iar pentru asta scoala doar te incurca!


Nimic nu mai conteaza, cine e manelist e tare, cine nu..................... sa se faca!


Urasc prostia, deci nu imi plac manelele. E clar, nu am nicio sansa in politica. Si in curand nici nu o sa ma mai duc la vot. Ca nu o sa am cu cine sa votez. Nu o sa mai fiu un cetatean model, cu constinta de a vota. O sa fiu "belea"... Offff.... si toata viata mea am incercat din rasputeri sa nu gresesc gramatical. De acum o sa trebuiasca sa invat cum sa nu scriu corect, ca sa fiu "cool". Asa poate mai am o sansa in politica. Am facut si un master in management politic, ca ziceam ca si politica e o meserie. Evident, sunt de nicio treaba...


Ooooo, viata mea, ce-am facut?????!!!!

Semne bune anul are - 2026 și troiene de zăpadă, ca în copilărie :)

 Zăpadăăăăă, zăpadă ca în povești! Oferită generos de primele zile din 2026, spre încântarea copiilor și a ...copiilor mai mari care se înto...