Timp pentru suflet...

Zilele in care traim imi par din ce in ce mai scurte. Totul parca s-a comprimat, nu mai avem timp de cei dragi, nu mai vedem frumusetile adevarate care ne inconjoara, trecem pe langa ele din ce in ce mai nepasatori. Nici de noi insine nu ne mai pasa, suntem ca niste robotei. Trece viata prin noi si nu noi prin viata...

Constientizam parca doar zilele de luni si de vineri. Ce este intre ele, intre parantezele acestea, e lipsit de importanta. E infim, neinsemnat. Totul e goana dupa bani, dupa bunastare materiala. Parafrazandu-l pe regretatul Paler, "avem case mai mari si suflete mai mici".

Ma uitam deunazi la goana dupa cumparaturi a oamenilor. Mall-urile sunt pline, cozile sunt interminabile, oamenii sunt parca din ce in ce mai incrancenati. Masini gonesc pe sosele, se claxoneaza, se injura, nu mai avem niciunde loc. Nu mai suntem umani, am devenit doar materie.

Se apropie Pastele. Toata lumea face curatenie in casa, nimeni insa nu pare mai tolerant, nimeni nu mai simte aceasta sarbatoare. Nimeni nu pare sa se ingrijeasca si de curatenia din suflet. Toata lumea cumpara in nestire, dar nimeni nu mai ofera.

Am uitat sa simtim, sa iubim neconditionat, sa ne bucuram de o floare, de zambetul celui de langa noi, de viata, pur si simplu.

De ani de zile urmaresc un copac din fata geamului meu. Imi place sa ma uit cum infloreste, apoi inverzeste si ramane asa, tot mai frumos, intreaga vara. Toamna capata cele mai vii, mai ireale tonuri de galben si rosu. Si iarna se imbraca in zapada. In primavara asta , insa, l-am vazut doar cand spalam geamurile: era deja impodobit de flori albe. L-am admirat pret de doua-trei zile, l-am fotografiat si apoi l-am mai remarcat doar cand florile au inceput sa cada si mi-au intrat in casa: faceam curat, iar florile uscate imi invadasera balconul, altfel poate ca nu il mai observam...


Sper ca pentru noi sa nu fie prea tarziu. Sper, din tot sufletul, sa intelegem cat mai curand care sunt adevaratele bucurii ale vietii.

Si macar acum, in preajma Pastelui, sa incercam sa ne bucuram de lucrurile simple, dar cele mai frumoase ale vietii. Va doresc tuturor ca Lumina Sfanta sa va incalzeasca sufletele, sa le scoata din amorteala zilei banale.

Oameni,haideti sa invatam sa nu mai ocolim frumusetile simple si adevarate ale vietii! Nu costa nimic, nu trebuie sa stam la coada pentru ele, iar daca le impartim, ramanem fiecare cu mai mult. Si sunt la tot pasul. Deschideti-va doar sufletele! Curaj, fericirea este in noi, doar ca nu am mai cautat-o...

"- Ai vrea sa-mi iei un interviu, deci... zise Dumnezeu.
- Daca ai timp... i-am raspuns. Dumnezeu a zâmbit.
- Timpul meu este eternitatea... Ce întrebari ai vrea sa-mi pui?
- Ce te surprinde cel mai mult la oameni?
Dumnezeu mi-a raspuns:
- Faptul ca se plictisesc de copilarie, se grabesc sa creasca.....iar apoi tânjesc iar sa fie copii; ca îsi pierd sanatatea pentru a face bani......iar apoi îsi pierd banii pentru a-si recapata sanatatea. Faptul ca se gândesc cu teama la viitor si uita prezentul iar astfel nu traiesc nici prezentul nici viitorul; ca traiesc ca si cum nu ar muri niciodata si mor ca si cum nu ar fi trait.

Dumnezeu mi-a luat mâna si am stat tacuti un timp.

Apoi am întrebat:
- Ca parinte, care ar fi câteva dintre lectiile de viata pe care ai dori sa le învete copiii tai?

- Sa învete ca dureaza doar câteva secunde sa deschida rani profunde in inima celor pe care îi iubesc.....si ca dureaza mai multi ani pentru ca acestea sa se vindece; sa învete ca un om bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai putin; sa învete ca exista oameni care îi iubesc dar pur si simplu înca nu stiu sa-si exprime sentimentele; sa învete ca doi oameni se pot uita la acelasi lucru si ca pot sa-l vada în mod diferit; sa învete ca nu este suficient sa-i ierte pe ceilalti si ca, de asemenea, trebuie sa se ierte pe ei însisi.

- Multumesc pentru timpul acordat....am zis umil. Ar mai fi ceva ce ai dori ca oamenii sa stie?

Dumnezeu m-a privit zâmbind si a spus:
- Doar faptul ca sunt aici, întotdeauna."

(Interviu cu Dumnezeu - Octavian Paler)