Ecclesia domestica...

Epuizati dupa un an plin, am hotarat, de comun acord cu a mea jumatate, sa stam o saptamana acasa, fara birou, fara telefoane de la clienti si fara sa avem un program special. Pur si simplu sa avem o saptamana domestica...

Asa ca, de luni incepand si pana duminica, nu am facut decat sa stam acasa si sa mai iesim din cand in cand la plimbare prin oras, noi doi si a noastra minune, numita Sarah... Si nici nu ne-am dat seama ca saptamana pe care ne-o alesesem pentru odihna a fost una ploioasa, friguroasa chiar. Nu ne-a deranjat cu absolut nimic timpul care amintea mai degraba de toamna decat de toiul verii...

In fiecare zi am incercat noi retete de gatit, toate mi-au iesit fenomenal... in contextul in care nu este un domeniu pe care il stapanesc neaparat, asta ca sa fiu draguta cu mine insami...

Ne-am uitat la toate filmele ramase restante de-a lungul timpului, si am revazut si retrait pentru a nu stiu cata oara nunta noastra si a finutilor nostri.

Si, apropo de ploaie, desi imi place la nebunie ploaia calda de vara, sunt foarte, foarte grijulie ca pe timp de furtuna, cu tunete si fulgere, sa fiu bine baricadata acasa, cu toate ferestrele inchise, aparatura scoasa din priza etc. Insa am fost foarte surprinsa ca, in una din aceste dimineti, trezita de tunetele si lumina fulgerelor de afara, dupa ce am constientizat faptul ca fereastra imi era larg deschisa, nu am facut decat sa zambesc, sa ma bucur de racoarea ploii si sa adorm la loc multumita...

... a fost o saptamana minunata, care mi-a reamintit ca orice paradis nu e decat o mare simplitate... Ca frumusetea unei relatii mature sta tocmai in faptul ca te-ai oprit din cautarea jumatatii si te bucur de lucruri marunte, pe care le imparti neconditionat cu cel de langa tine... Si ca, atunci cand esti alaturi de cel pe care il iubesti, e de ajuns sa fiti doar voi doi, acasa, pentru ca o saptamana normala sa se transforme intr-o oaza de iubire simpla...

Si abia acum, dupa cinci ani de la casatorie si zece ani de cand suntem impreuna, incep sa inteleg mai bine ceea ce ni s-a spus in ziua cununiei despre "ecclesia domestica" (biserica de acasa)... E o taina pe care doar anii petrecuti impreuna o poate deslusi...