Dintre toate orasele pe care le-am vizitat pana acum, de departe cel mai mult m-a impresionat Parisul. Si "m-a impresionat" e putin si rigid spus. Mi-a intrat in suflet si am avut , in toate zilele si locurile pe care le-am vizitat acolo, permanent senzatia ca le cunosc, ca le simt incarcatura secolelor prin care au trecut. Cumva, imi pot inchipui chiar ca intr-un moment al vietii mele casa mea ar putea sa fie acolo... Si e un sentiment atat de natural, in ciuda firii mele de om care nu-si inchipuie cum sa traiasca altundeva decat unde ii sunt primii pasi si toti cei dragi!
Am gasit intamplator cateva randuri pe care le-am scris intr-una din zilele saptamanii petrecute, in urma cu aproape un an, la Paris. Si, recitindu-le, m-am mai plimbat inca o data pe malul Senei, am mai simtit parfumul fin si distins de pe Champs Elysees, am retrait sentimentul ca sunt intr-un loc in care s-au intamplat momente istorice ale omenirii, cum am simtit pasind in Sala Oglinzilor, care pur si simplu m-a coplesit. Si sirul trairilor intense date de locuri cu adevarat vii ar putea continua mult si bine!
"Maine implinim o saptamana de cand suntem la Paris… O saptamana plina de senzatii pe care astept sa le traiesc de o viata: turnul Effel, Champs Elysees, Versailles, Notre Dame, Mona Lisa, Afrodita, Sacre Couer, Moulain Rouge si cartierul rosu, toate incap in orasul acesta pe care doar cu rea intentie ai putea sa il numesti “nu e chiar asa cum se spune”… Sau poti avea dreptate, pentru ca in nicio poveste nu cred ca incape Parisul. E prea frumos si incarcat ca sa il tii intre cuvinte, merita vazut, strabatut cu piciorul, simtit si trait pana in maduva oaselor. Merita ca, orice ai dori sa vizitezi, sa iti incepi dimineata cu un croissant si o cafea, pe o terasa, iar seara sa te opresi intr-unul din multele localuri cochete cu aer romantic si sa ii permiti unui platou cu branzeturi, udat cu un pahar de vin rosu sa te oboseasca usor si placut.
Aici si vantul imi pare un romantic. Cred ca nici cei singuri nu se simt asa in Paris!
Atat de mult cred ca am visat sa vad toate aceste lucruri, incat mi se pare ca le stiu pe toate dintr-o alta viata. Aici am cu adevarat impresia ca am trait candva, ca ma plimbam prin gradinile Luxemburgului, ca mergeam constant la Notre Dame si cumva poate traiam la palatul Versailles. Sau voi fi fost o pictorita sau o scriitoare ce gusta din viata Parisului cu toata fiinta ei, incat si acum, intr-o alta viata si intr-un alt timp, sa simt inca sentimentele acelea venind din trecut.
Nu exagerez: iubesc Parisul! Sunt obosita dupa 6 zile pline, am senzatia ca nu mai pot sta pe propriile picioare si vreau sa ma intorc acasa. Dar toate astea le vreau pentru ca am certitudinea undeva in sufletul meu ca ma voi intoarce candva aici. Si voi savura din nou, inca si mai mult, tot ce inseamna orasul acesta incantator, cu oameni calzi si zambitori, cu femei cochete la orice varsta, cu fetite si baietei imbracati precum in vederile vechi…" ( 1 aprilie 2010, Paris)
Daca acum, dupa ce timpul mi-a linistit amintirile, ar trebui sa scriu ce m-a impresionat cel mai mult, nu as avea dilema mai mare: m-au atras locurile pe unde am fost sau faptul ca au o istorie, m-au impresionat oamenii care traiesc aici, felul cochet si vesel al lor de a fi, de a se imbraca, de a-ti zambi, de a trai Parisul? Stiu doar ca abia astept sa ma reintorc pe acele strazi, cu sunet de acordeon si gust de madlena!
Un comentariu:
si eu ador Parisul. m-as muta azi acolo. de tot. e extraordinar. mi-e dor de Paris.
Trimiteți un comentariu