Pentru prima data de ceva vreme, in seara asta am simtit nevoia sa iau si o patura cu mine in drumul meu spre canapea. Inca este cald, inca aparent vara nu a spus tot ce a avut de spus in acest an. Si totusi, pe una din strazile mele preferate din Sibiu, pe care trec in drum spre birou, majoritatea copacilor au devenit aramii. Da, e aproape toamna. In cateva saptamani doar amintirile ne vor mai incalzi din vara lui 2011.
N-as face inca un bilant al anotimpului cald, nu cred ca s-a terminat asa, chiar de tot, insa, daca ar trebui sa il fac, as spune ca a fost o vara cu adevarat frumoasa, plina de momente pe care cu siguranta nu le voi uita vreodata! Iar intalnirea cu eterna mea iubire - marea - a fost nu doar neasteptat de placuta, dar mi-a amintit ca uneori e de ajuns sa te intorci o clipa in urma ca sa realizezi ca te simti de parca n-ai fi plecat niciodata. Asa cum scriam si intr-o alta zi, in ultimii ani eram convinsa ca nu mai vreau sa vad marea noastra. Dar, dupa scurta intalnire cu ea, nu doar ca mi-am schimbat parerea, dar abia astept o alta vara in care sa ii dedic ei, marii noastre, si mai mult timp!
Pana atunci, insa, incerc sa ma obisnuiesc cu gandul plecarii zilelor de vara... Toamna este anotimpul meu dintotdeauna - nascuta fiind toamna -, asa ca intr-un fel mi-e putin dor de fosnetul si coloritul ireal pe care ni-l ofera, de frigul inca bland, de ploile ce te indeamna sa te inchizi in casa si sa visezi. In plus, daca vara e anotimpul placerilor, toamna este cel al implinirilor si cine poate sti ce surprize placute, ce vise implinite ne va oferi o noua toamna?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu