Bye, bye 2011! Si multumesc ca ai existat :)

E timpul bilantului.... Cum a fost 2011 pentru mine? A fost un an plin de momente frumoase, dar si triste, de intalniri si reintalniri, dar si de despartiri. Privind in urma, a fost un an pe care o sa il adaug, la fel ca si pe ceilalti, in trecutul meu si nu stiu, cumva ma bucur ca a trecut, ca sa faca loc altui an, cu totul nou, in care parca o iei de la capat iar si iar, spre frumusetea vietii!

Cu siguranta, cel mai frumos moment a fost cel in care am intalnit-o pe finuta noastra, Rebecca, o domnisoara in toata regula, care are acum mai bine de 7 luni, o viata de om, ce mai! Emotia intalnirii, apoi a botezului au facut din anul 2011 unul special, caci nu in fiecare an adaugi persoane pe care le vrei si speri sa le ai o viata langa tine, nu? 

Si am continuat in acelasi ton, adaugand persoane dragi cand am cununat din nou, pentru a treia oara, pe Codruta si Dani, finutii nostri cei mai tineri si care se iubesc atat de frumos, ca ti-e mai mare dragul sa te tot uiti la ei!

Din pacate, pentru mine anul 2011 a insemnat si despartirea atat de dureroasa si de definitiva de cea care mi-a vegheat copilaria, mi-a invatat adolescenta si mi-a ascultat toti anii ce au trecut, cu toate cele bune si rele, mamaie a mea. Si, pentru ca de multe ori inca nu vreau sa accept, o port in continuare in ganduri si suflet si vreau sa cred ca ea exista atata vreme cat voi fi si eu pe acest pamant...

In rest, anul 2011 a insemnat bucurie si tristete, iubire si vis, speranta si dezamagire, in doze mai mari sau mai mici, asa cum este viata oricarui om. Am adunat si pus la pastrare amintiri si trairi frumoase si intense, am reinvatat sa iert si sa uit, am cunoscut oameni frumosi cu suflet mare si m-am izbit si de micimea altora, asa cum se intampla cand traiesti printre semenii tai.

Regrete? Sunt si din acestea, caci altfel n-am mai evolua si n-am mai incerca mereu si mereu sa fim mai buni, asa cum intelegem fiecare dintre noi sa fim astfel. 

Am renuntat la un vis, mi l-am construit pe altul, am gresit mai mult ca sigur fata de cineva, am plans si am ras si am ramas tot eu, cu inca un an adaugat vietii mele.

Dar asta a fost! Acum mai e o zi si anul 2011 va fi doar amintire. Am sa incep anul 2012 alaturi de persoane dragi si prieteni de o viata si, la cumpana dintre ani, imi voi dori tot ce inca nu am si visez sa am, cum va urez tuturor, pentru 2012 si pentru o viata !

La multi ani frumosi si impliniti, sanatosi si fericiti, dragi prieteni!

E dimineata de Craciun!

Fie ca toate visele sa vi se implineasca, rand pe rand, asa cum va doriti!

M-am trezit dis-de-dimineata, asa cum mi-e obiceiul si nici macar colindatul din Ajun nu a reusit sa ma faca sa dorm o idee mai mult. Dar nu-mi pare rau, iubesc diminetile si, infinit mai mult, diminetile de Craciun!

Acum ma uit in jurul meu si ma simt iarasi ca un copil. Defapt, cred ca folosesc prea mult aceasta referire la mine ca un copil. Si incep sa cred ca nu vad astfel Craciunul, ci il vad din ce in ce mai frumos pentru ca adun tot mai multe asemenea zile in suflet si fiecare isi pune amprenta acolo, undeva, adaugand frumusete si caldura si dragoste an de an Craciunului!

Stau langa brad, aud inca ecoul colindelor pe care le-am cantat si pe altele pe care le-am auzit de la alti colindatori, acum doar cateva ore. Si ma simt norocoasa, cu tot ce ma inconjoara in casuta aceasta, in care am pus si pun atata suflet, cu bradul care ma incanta an de an, dar mai ales cu toti oamenii acestia calzi si deosebiti pe care ii am aproape. Pentru ca oricat de mult te incanta cadourile lui Mos Craciun, nu cred ca e de ajuns pentru un Craciun fericit! Si pentru ca nu exagerez si nu vreau doar sa scriu frumos, dar e atat de placut sa te opresti din orice alergare care inseamna viata si sa te uiti in jurul tau, iar acolo sa gasesti iubire si prietenie, oameni sinceri, care stiu sa rada si care pot si iti intind o mana atunci cand ai nevoie.

Si in tot acest tablou simplu si cald de Craciun, ce poti sa iti doresti mai mult, privind Craciunul asa cum stii dintotdeauna? Poate sa ninga....

Ninge!!!! Dar nu doar ninge, NINGE CA IN POVESTI!

CRACIUN FERICIT!

Leul si omul

Cand nu esti in stare sa spui lucrurilor pe nume, cea mai mare dovada de lasitate e sa le lasi asa, intr-o incertitudine comoda. Sa te faci ca nu exista niciun fel de problema si eventual sa ii judeci pe cei ce isi asuma riscuri, pentru ca sunt mai indrazneti decat tine.

Azi un leu a fugit de la gradina zoologica din Sibiu. A fost urmarit, a fost tranchilizat, insa pana la urma singura sansa a fost sa fie impuscat, pentru ca devenise extrem de agresiv si era amenintata viata oricarui om care, din intamplare, ar fi trecut prin locurile in care a hoinarit, inteleg ca la un moment dat chiar si prin oras. Cand s-a aflat ca a fost impuscat, s-a produs o indignare generala si toti au dat inevitabil cu piatra in autoritati si incompetenta de care au dat dovada cei ce au incercat sa il prinda. Nimeni nu a mai avut rabdare sa vada de ce s-a ajuns la o solutie radicala.

Iubesc animalele, dar sunt convinsa ca intre oameni si animale periculoase ar trebui aleasa siguranta oamenilor, chiar daca mai nou avem tendinta de a ne da tot mai putin in vant noi, oamenii, dupa propria specie din care ne tragem si pe care o renegam multi cat de mult putem pentru orice nu suntem in stare sa facem si e mai comod sa dam vina pe altii. 

E ca in viata. Cand unii stau pe margine si, desi nu le convine ca sunt acolo, ii acuza sau macar in cearta din cand in cand pe cei ce au ales sa joace. Sa isi puna viata in primejdie, sa mizeze pe ceea ce isi doresc, sa mai si castige sau, dimpotriva, sa piarda pentru ca au ales riscul si, cand au ales, si l-au si asumat. 

Intotdeauna am incercat in viata sa fiu permisiva si sa spun, in acelasi timp, lucrurilor pe nume, avand grija sa respect alegerea oricui,  dar aparandu-mi propria parere si eventual incercand sa o argumentez. Dar cand ma lovesc de persoane care prefera sa se ascunda dupa orice, sa taca si sa se prefaca mult si bine ca nu se intampla nimic, iar apoi acele persoane sa ma mai si dojneasca pentru ca eu am ales sa incerc sa fac ceva, ma revolta si ma dezgusta totul.

Incerc din rasputeri sa gasesc frumosul in viata, sa ma iau dupa ce imi dicteaza inima si nu ratiunea si sa nu calc pe oameni, chiar daca ratiunea poate mi-ar oferi variante mai comode, mai simple de gestionat si de digerat. Dar cateodata sunt o visatoare si cad de sus ca sa ma trezesc si sa realizez ca lucrurile simple le complica mintile care isi uita ca sunt si suflete. Iar lumea nu e cum ne-o dorim doar pentru ca noi alegem, iar si iar, sa nu o lasam sa curga pur si simplu in directia in care visam si ne ridicam singuri piedici peste piedici, nu suntem in stare sa ne asumam nimic, dar nici nu facem prea multe, pentru ca intr-o zi sa regretam iar ca nu am ascultat ce ne spunea inima ce se afla tot timplul tot acolo, in noi, tot soptindu-ne ...

Bietul leu sau bietul om? 

Ce sa-ti aduca iarna...

... O plimbare printre fulgii de nea, care, daca te uiti cu atentie, au forme de mii de stelute atat de migalos alcatuite, de parca Dumnezeu l-a facut pe fiecare sa fie special, sa te incante...

... O zi ( sau mai multe, mult mai multe) la patinoar, bucurandu-te ca un copil si readucand in suflet acea stare ca totul e posibil si totul e frumos...

...Ceai cu scortisoara si turta dulce, langa un foc trosnind, la munte, alaturi de cel pe care il iubesti...

... Un brad impodobit de tine, in sunet de colind si mireasma de vin fiert...

...Povesti la gura sobei, ca in copilarie, cand parca totul era de basm cand iarna te tinea afara pana cand inghetai de frig, iar bunica te astepta acasa, sa te incalzeasca cu tot, dar mai ales cu multa, multa dragoste...

... Toti ai tai langa brad, in casa ta, facandu-te sa realizezi ce frumoasa e viata si cat esti de norocoasa...

...Colindatori sa-ti calce pragul, vestind Nasterea Domnului...

...Un om de zapada in fata ferestrei tale si bucuria celor mici, sanius, rasete de copii...

...Miros de prajituri, facute cu mult drag, impartite cu toti cei dragi...

...Dorinte scrise catre Mos Craciun in scrisori nescrise, dar visate si imaginate de atatea ori...

Si, daca le ai pe toate acestea, cum poti sa nu iubesti Craciunul?

Cel mai bun prieten al omului

Este, fara indoiala, acel patruped blanos si cu nasul umed, mereu pus pe joaca si gata oricand sa se bucure ca te vede, indiferent daca l-ai lasat toata ziua singur acasa.

Catelusa mea imi umple viata de bucurie! E cel mai bun medicament pentru o zi banala, cand nu ai chef de nimic sau te simti coplesit de tot ce e in jurul tau. Si atunci e de ajuns sa te uiti in ochii ei ca doua margelute negre si iti trece totul. O pozna pe care o face te scoate din rutina zilei si te arunca direct intr-o buna-dispozitie de exceptie, iar devotamentul cu care ma urmareste peste tot ma face sa simt ca nu sunt singura, indiferent de cate persoane sunt sau nu sunt in jurul meu.

Norocoasa de mine, de ceva vreme avem in fata blocului cativa patrupezi care ne pazesc si ne intampina cand venim acasa zi de zi. Dintre ei, doi sunt preferatii mei, un catelus alb cu pete negre, tare poznas si jucaus, care la prima intalnire a sarit pe mine de era sa ma doboare si, dupa ce l-am certat, a luat pozitia de catel cuminte si mi-a intis o labuta, semn ca i-a fost si lui rusine ca a uitat sa se prezinte. De atunci, de cate ori vrea sa sara pe mine, ma uit doar la el si intelege ca nu e frumos si se aseaza iarasi cuminte, intinzandu-mi labuta. E un alergator neinfricat si mare amator de ros pantofi. Cam de fiecare data il gasesc rozand unul, iar Coraliu face glume, cum ca sigur a avut un stapan si a fost alungat din motiv de ros papucei. Dar acum are mai multi stapani, toata lumea il iubeste si il alinta. Mai putin Sarah mea, care nu se intelege defel cu niciun catel, convinsa fiind, dupa toate mutritele pe care le afiseaza cand mergem la plimbare si intalnim un catelus, de orice marime si rasa, ca ea nu face parte din aceeasi specie. Da, am o catelusa careia nu ii plac deloc cateii...

A doua favorita din fata  blocului, din marea gasca de maidanezi, este Negruta, o catelusa mica si foaaaarte guraliva, care e sefa tuturor, provocandu-i sa o urmeze, latra tot ce prinde, fuge dupa masini, biciclisti si orice intrus ce ii incalca teritoriul. Cu noi, insa, e o dulceata de catelusa, vioaie si iubitoare, care ma insoteste tot timpul cand ies cu Sarah la plimbare si care, desteapta fiind, e singura acceptata langa Sarah, pentru ca o ignora in timp ce domnisoara mea incearca sa o alunge cum stie ea - si nu are legatura cu manifestarea normala a unui catel -, adica dand cu capul pur si simplu, ca un berbecut. Negruta e atat de incantata cand te vede, incat de multe ori si daca ii duci mancare, prefera sa o lase si sa te urmeze, facand tumbe si dand din coada fericita din cale afara!

In fiecare dimineata, fara exceptie, cand deschid balconul cei doi catei ma asteapta sa le dau papa. Stau cuminti si cum deschid deja se uita la mine si dau din coada. Si cum sa nu te bucur si, mai mult, cum sa ramai indiferent in fata lor, cand iti ofera atat de simplu si sincer o prietenie mai mult decat frumoasa?

Prin tot ce vad in ochii fiecarui catel pe care il intalnesc, nu pot sa inteleg oamenii care nu iubesc cainii. Si imi spun, de fiecare data cand vad vreo persoana militand vehement impotriva cateilor, ca oamenii care nu au iubit si nu au fost iubiti macar o data in viata de un catel sunt atat de saraci si pierd atat de mult din a cunoaste ce inseamna dragostea neconditionata, sincera si devotamentul in esenta sa!

It's beginning to look a lot like Christmas!

Simt deja in aer miros de scortisoara, cuisoare, ghimbir si portocale, semn ca se apropie sarbatorile de iarna! Doar fulgii de nea mai lipsesc si ii astept ca un copil, cum o fac an de an. Iar, in aceasta perioada, parca totul devine cald si primitor, chiar daca afara gradele tot scad... sau asa ar trebui sa se intample. Sibiul e deja imbracat de sarbatoare si e atat de frumos, de parca e desprins dintr-un basm.

Mi-e tot mai drag Craciunul, iubesc tot mai tare aceasta sarbatoare si nu ma satur sa alerg dupa decoratiuni, sa imi impodobesc casa putin cate putin, pana in Ajun, cand bradul intregeste acest tablou frumos, iar oamenii dragi mie ce ne calca pragul  sunt cel mai frumos cadou pe care pot sa il primesc de la Mos Craciun! Si sunt o norocoasa, de la cea mai mica (finuta noastra, de numai 6 luni) si pana la cel mai mare, pe toti ii vreau si ii am alaturi de mine, mai ales de sarbatori!

De curand, cineva spunea ca ochii sufletului se gasesc in inima si ca nimic in lumea aceasta nu poate fi trainic daca nu e dublat de iubire. Craciunul mi se pare cea mai frumoa
sa declaratie de dragoste pe care ne-o facem unii altora, pentru ca este cel mai sincer moment in care toti ne lasam grijile si neimplinirile deoparte si ne bucuram unii de altii, langa brad, traind din suflet acest moment si promitandu-ne cumva ca toate sperantele noastre se vor implini candva, poate pana la urmatorul Craciun...