M-am trezit in dimineata aceasta la fel cum fac in fiecare an, dupa ce seara impodobesc bradul de Craciun: nerabdatoare sa-l mai vad o data asa, in toata splendoarea lui. Si era la fel de frumos, cald si stralucitor cum il lasasem aseara. Afara ninge ca in povesti, oferindu-mi imaginea cea mai draga a Craciunului: bradutul meu se uita stingher pe geam, iar fulgii de nea danseaza bucurosi la doi pasi de el. Daca ar fi sa descriu Craciunul, as spune fara ezitare ca el inseamna inainte de orice copilaria mea, retraita an de an prin el. Asa il simt eu, si la 33 de ani, cum l-am simtit si cand eram de-o schioapa.
Cu fiecare an, simt nevoia sa pun in bradul de Craciun tot mai multe globuri si ornamente ce ma trimit la ceea ce place sufletului meu. Le aleg cu grija si doar daca simt ca sunt pentru mine mai mult decat un simplu decor. De aceea, cred, toti cei care il colinda imi spun ca are ceva ce aduce a poveste, a povestea mea.
Dar, pentru ca dincolo de trairile personale Craciunul vorbeste in primul rand despre nasterea Domnului, am gasit rasfoind pe internet cateva semnificatii date ornamentelor de Craciun, care mi-au confirmat trairile si pe care vreau sa le impartasesc:
Prin culoarea verde ce dainuie in orice anotimp, bradul insusi este un simbol al vietii vesnice, promise noua, al sperantelor ce nu mor niciodata.
Fiecare brad are in varful lui o stea, menita sa aminteasca de Steaua de la Rasarit, vestitoarea nasterii pruncului Sfant. Iar acele sale tintesc spre cer, de unde toti ne luam in fiecare moment al vietii energia, puterea, speranta.
Apoi, culoarea rosie - de care n-am sa ma dezic niciodata in bradul meu de Craciun - aminteste oamenilor de promisiunea lui Dumnezeu ca Iisus va fi jertfit pentru a ne salva pe noi, oamenii, de propriile noastre neputinte. Rosul inseamna viata, dragoste, traire.
Clopoteii din bradul de Craciun se aseamana acelora purtati de oitele ratacite de turmele lor, pentru a-si regasi drumul. Clopotelui inseamna calauzire si regasire, grija lui Dumnezeu de a se asigura ca oricat de rataciti am ajunge, ne intoarcem la credinta.
Lumanarile de altadata, instalatiile de azi, inseamna recunostinta omului fata de simbolul Stelei ce ne-a anuntat venirea Mantuitorului. La fel cum stele impodobesc cerul noptilor noastre, luminitele din brad sunt marturia ca le-am inteles.
Panglicile si funditele din brad sunt simboluri ale darului Lui, pe care il pretuim facand, la randul nostru, daruri celor dragi. Dincolo de comercialul care predomina azi tot ce inseamna Craciunului, sa nu uitam ca daruim de Craciun din recunostinta fata de darul lui Dumnezeu pentru noi. Daruim infinit mai putin, dar daca o facem din suflet e suficient incat sa insemne infinit mai mult!
Bastonasele nelipsite din brad - acadelele copilariei noastre - vin sa ne aminteasca faptul ca de Craciun, mai mult decat oricand, trebuie sa ne intoarcem la cei pe care viata i-a vitregit. La fel cum Dumnezeu a ajutat oamenii sa fie mantuiti, noi avem, la randul nostru, datoria sa ajutam cumva, in orice fel, oamenii din jurul nostru.
Cununitele de Craciun nu sunt nici ele lipsite de sens: simbolizeaza eterna dragoste, care nu inceteaza, nu se sfarseste, ci este un cerc fara inceput si fara sfarsit.
Despre toate acestea ne vorbeste Craciunul. Indiferent cat de mult sau de putin punem pret pe bradul din casa noastra, indiferent daca il facem dintr-un automatism sau incercam sa il incarcam cu dragostea noastra, undeva inauntrul nostru am convingerea ca fiecare intelegem semnificatia lui.
Craciunul este in primul rand sarbatoarea nasterii Domnului, iar fiecare ornament care ne inconjoara si ne bucura de sarbatori are o semnificatie legata de aceasta esenta a credintei noastre.
