...Prima ninsoare adevarata din acest an... Si mii de vise de implinit! Oare de ce legam mereu prima zapada de visele noastre? Poate pentru ca ne poarta fara chiar sa vrem spre copilarie. Poate pentru ca albul imaculat al zapezii ne readuce in suflet trairea pura de atunci, de cand eram copii. Sau poate ca zapada trezeste copilul din noi, cu tot ce inseamna ea: Mos Nicolae, Mos Craciun, globurile din bradul impodobit, casa gatita de sarbatoare si visare, dulce visare...

Azi mi-am purtat pasii spre locuri dragi in care ma simt cu adevarat bine, pline de tot ce iarna ne ofera ca pe un dar pe care sa il purtam si sa il implinim pentru noi! De la un patinoar mereu viu, pana la fulgii ce m-au insotit in drumul spre acasa, in sunet de colind doar de mine stiut. Si am regasit ceea ce niciun alt anotimp nu imi poate oferi: speranta, incredere, iubire, caldura si iar visare...

Uneori ne trebuie atat de putin sa fim fericiti! Chiar si speranta poate face minuni! Speranta ratacita intr-un fulg de nea...