Te bucura, iubito,
Ca nu m-a prins uitarea
Printre zapezi abstracte
Prin locuri de popas.
Mai scalda-ti ochii-n lacrimi
Deprinsi cu asteptarea
Si lasa-ma sa-ti darui
Cat suflet mi-a ramas!
Primeste-ma cu-n zambet
Si nu-ntreba prea mult
Despre taramul iernii
Prin care-am colindat,
Cuprinde-mi viata-n palme
Si lasa-le s-asculte
Cum se topesc ghetarii
Din trupul meu predat.
Te bucura, iubito ,ca n-am pierit pe cale
Ca sunt intreg la vorbe si-aproape intreg la gand
Si lasa-ma sa aflu in umbra vietii tate
Un adapost prielnic minunilor de rand.
Atinsi de febra ierbii sa dam prin roua iama
Impodobind sarutul cu draperii de foc
Si nimeni sa nu poata sa ne mai tina seama
De cate ori ne-om stinge si-om rasari la loc!
Sa vina primavara
Si sa ne para bine
De fiecare floare
Pe care-o mai privim
Si printre-atatea valuri
De fluturi si albine
Cu bratele deschise
De cer sa ne lovim
Gh.Gheorghiu
...Si ... si atat!
O primavara de vis, dupa visul fiecaruia!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu