Exista un timp pentru toate. Un timp pentru impliniri, pentru asteptari, pentru iubire asezata si prietenie ce trece de egouri personale. Chiar si pentru tristete este un timp. Si cumva, cata vreme incerci sa fortezi oameni si intamplari doar asa cum le vrei sa faca parte din viata ta, te indepartezi si mai mult de ceea ce iti doresti sau iti inchipui ca iti doresti. Iar apoi, daca te abandonezi si lasi ca lucrurile sa se intample de la sine, daca incepi sa ti le doresti linistit, doar in soapta, intr-o zi te trezesti ca deja le traiesti. Minuni mari sau minuni mici, toate devin realitati intr-un fel pe care nici nu il puteai ghici in timp ce le cereai cu inversunare si revolta.
Exista intotdeauna loc in viata noastra pentru ceea ce dorim. Doar sa nu tipam la visuri, doar sa nu incercam sa le smulgem intr-un "azi" si "acum" pentru care nici noi nu am fi fost pregatiti.
Viseaza in taina, doreste soptit si lasa universul sa aleaga momentul in care sa se implineasca tot ce sufletul iti cere sau crezi ca o face. Cateodata nu pricepi ce se intampla sau de ce nu se intampla. Intr-o zi, cand te vei indeparta putin, vei intelege cs toate au un rost al lor.
Uneori doare rau sa pierzi oameni si visuri. Insa intr-o zi, cei care au fost mereu in sufletul tau se vor intoarce, oricat de departe au plecat . Iar cei care, prezenti fiind doar fizic, n-au fost niciodata defapt ai tai, nu lasa nici macar un loc gol in urma lor. Ca sa lasi un gol trebuie sa fii mai mult decat un trecator.
Este un timp pentru orice. Chiar si pentru acceptare...
