Mi se intampla des. Ma visez pe un camp de lavanda si simt ca apartin atat de mult acestor flori, incat oricat ma inconjor de ele tot mai vreau, tot ma fascineaza. Un buchet cu florile mele dragi ma face sa reactionez la fel ca un copil in fata jucariei mult-visate, mereu si mereu. Sa uit de toate problemele de zi cu zi, atat de nesemnificative, si sa ma intorc spre mine in cea mai simpla forma. Iar ceva din parfumul acestor flori ma convinge usor ca stiam dintotdeauna ca sunt ale mele.
Da, lavanda trezeste in mine amintiri pe care nu le am, poate dintr-un alt timp si o alta viata sau poate dintr-un vis al meu pe care mi-l doresc atat de mult incat am senzatia ca deja l-am trait. Si iarasi ajung la aceeasi concluzie: e asa de usor sa ne cream in viata noastra o lume asa cum ne-o dorim! Ne putem scutura de tot ce e rau, apoi sa privim spre cer si natura si sa ne luam din ele tot ceea ce rezoneaza cu sufletul nostru, ca intr-un poem de dragoste, pe care doar oamenii care uita sa fie frumosi in interior il pot cataloga ca fiind demodat.
Ca orice om, ma lovesc de nimicuri si ma consum uneori din lucruri care nu conteaza. Ma necajesc si ma consider invinsa cateodata, sufar si ma framant si nu inteleg reactii, intamplari, barfe etc. Dar simt mirosul de lavanda si vad gingasia atat de simpla a florii de lavanda si mi-e suficient sa inteleg ce loc frumos este lumea asta si cate minunatii ne inconjoara doar ca sa ne faca sa inchidem ochii, sa zambim pret de o secunda, si sa ne intoarcem iar si iar spre sufletul nostru!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu