Mi-e drag dintotdeauna! Orasul asta prea mare incat te pierzi in el si prea mic atunci cand incerci sa te simti "acasa", in care in metro devii vulnerabil din cauza hotilor de buzunare, iar in Centrul Vechi ai senzatia ca lumea iti apartine... De fiecare data vin si revin cu drag, cumva asimilandu-l ca fiind "al meu" si in acelasi timp stiind ca sunt doar un simplu trecator...Il regasesc frumos de fiecare data, invechit de cladiri impozante, povestind de o lume care nu mai este si modern prin orasul de magazine care te imbie cu tot ce iti pofteste inima...sau bugetul. Il las apoi cu dor de casa si imediat imi e dor sa ma reintorc la el, prea strain sa mi-l fac casa si prea drag sa nu imi port pasii iar spre strazi si locuri deja de atata vreme stiute.
Un oras pestrit si primitor, o capitala a noastra, a tuturor celor ce simt ca apartin acestei tari.
Il vad mereu pe aici pe Eminescu si romantismul cu care am crescut cumva de tineri, in orice parc si orice colt cu flori albastre si lacuri tremurande, pe Caragiale si umorul lui realist, ridicol de actual, il ascult in folk atunci cand trec pe langa Hanul lui Manuc si Piata Vitan, il inteleg in tot ce inca inseamna Bucurestii de altadata...
Il recunosc in jocul de-a "uite o vedeta", ce e drept, mai comercial si cateodata mai mahalagiu decat in trecut, in ridicolul fiintei umane si loc al extremelor, dar si al rafinamentului si bunului gust de azi. Varfuri si vedete de Dorobanti, oameni mari si oameni mici pozand in oameni mari, pe toti ii gasesti pe strazile cumva prea inguste sau prea largi ca sa le intelegi de multe ori sensul.
Si totusi, Bucurestiul aduna in el atat de mult frumos! Si totusi, mi-e drag de parca mi-ar fi "acasa". Si totusi, am sa plec de aici maine sau poimaine, doar ca sa am timp sa imi adun iar dor suficient sa revin cu acelasi drag, de fiecare data!
Vad oameni cu multe masti pretutindeni. Si vad oameni care nu se tem sa fie autentici aici.
Si oricat de lipsit de sens ar parea uneori, ramane unul dintre putinele locuri in care simt ca nu ma pot pierde niciodata...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu