...esti singurul suflet in care imi gasesc linistea,
...esti casa mea si sunt casa ta,
...esti victoria mea de a-mi domoli atatea incapatanari inutile care s-au adunat in anii astia minunati, care au avut in ei toate anotimpurile,
...esti implinirea mea de cand te-am cunoscut si ai fost si in momentele in care nu te-am inteles sau nu m-ai inteles, dar am continuat sa ne iubim...
Acum 12 ani, in ziua nuntii noastre, am crezut in toate zilele frumoase, dar am negat ca vom avea si neimpliniri, si vise frante, si zile ploioase. Azi stiu ca ele fac parte din viata oricarui om si ca, daca esti alaturi cu omul potrivit, poti trece prin ele sau peste ele si apoi sa le zambesti in timp ce le vezi indepartandu-se.
Azi stiu ce n-am stiut atunci: viata e plina de urcusuri si coborasuri, de frumos si de nedrept, dar cand cineva te tine mereu de mana si nu te lasa niciodata sa te indepartezi, viata in doi e cel mai frumos dar pe care il poti trai. Zi de zi.
Te iubesc pana la cer si inapoi! Si iti multumesc ca m-ai iubit nu doar cand am impartit soarele, ci si atunci cand nici eu nu m-as fi iubit!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu