...ma revolta ce s-a intamplat in Paris si nu pot, chiar nu pot sa ma prefac ca ziua de ieri nu a schimbat ceva in structura mea de om. La fel cum #Colectiv a facut-o in urma cu prea putin, mult prea putin timp...
...ma revolta neputinta de a intelege ce nu e de inteles si o pornire launtrica de a schimba ceva, cumva, pe care sunt constienta ca toti semenii mei o simt in zilele astea prea triste si prea apasatoare...
Am fost de atatea ori in cluburi din Bucuresti, am fost la un pas de a-mi sarbatori ziua de nastere de peste doar cateva zile anul acesta printr-o mini-vacanta in Paris... Simt ca am fost cumva oricare dintre cei arsi in Bucuresti sau impuscati in Paris. Si simt ca ma cutremura neputinta si durerea pe care le traiesc deopotriva fata de oricare din cele doua groaznice momente...
Am constientizat, cred destul de repede, pe cand viata a inceput sa muste inca timid din mine, ca singura noastra sansa ca oameni este sa incercam sa nu devenim mai rai cu fiecare experienta de viata negativa si inerenta. Bine, ideal este SI RAMANE -oricat de siropos ar parea pentru cei "duri" - sa devenim mai buni. Dar sa ne multimim macar cu "sa nu devenim mai rai"...
...si totusi, ma revolta... Ca azi mai sunt oameni care judeca alti oameni de ce si-au schimbat, de exemplu, poza de profil cu steagul Frantei si nu au facut-o cu #Colectiv... Ca INCA in fata terorii evidente care poate sa se intample maine cu tine sau cu mine, in Romania sau oriunde altundeva, unii care sunt modele de urmat pentru altii, joaca inutilul rol de "Gica contra". Si,in loc sa simta ca orice empatie vine din suflet si face bine, comenteaza o chestiune de cord si nu de cont... Facebook a creat posibilitatea de a-ti schimba extrem de usor poza de profil intr-una in culorile steagului Frantei. Si multi dintre romani, cu siguranta atinsi la cord de ce se intampla in Paris, au ales sa isi schimbe poza de profil. Sunt ei mai putin romani?! I-a durut mai putin ce s-a intamplat in Bucuresti, in 30 octombrie?
Confundam deja cam des si cam mult un spatiu virtual in care TOTI etalam fix ce vrem din vietile noastre cu ceea ce foarte putini oameni pentru fiecare dintre noi ajung sa inteleaga: sufletul nostru. Acolo sunt convinsa ca, dincolo de poza de profil, sunt chestiuni cu adevarat definitorii si infinit mai importante pentru fiinta umana pe care o intruchipam fiecare... Si zau ca asta nu se vede pe Facebook!!!
...ma revolta ipocrizia... Si aia postata pe Facebook cel mai des prin citate din limba engelza, nu scrise macar in a noastra limba romana...
Doare prea tare ce tocmai traim. Ce-ar fi sa ne iertam cu adevarat toti pe toti? Sau macar sa incercam sa ne toleram? Macar durerea?...Macar durerea...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu