De dragobete și de drag :)

Final de #rezist

In zilele acestea extrem de tensionate pentru Romania, am citit si rascitit texte de lege si de fiecare data am ajuns la aceeasi concluzie: incredibil de controversata ordonanta cu numarul fatidic este perfect legala... Mai mult, voia sa corecteze ceea ce altii au ignorat.

Zilele astea am fost in Bucuresti si am un singur mare regret. Mi-am respectat mai mult prietenii aflati in strada decat principiul care imi spunea sa urlu ca nu e corect ceea ce cred ei. Si am tacut. Trebuia poate sa fiu si eu la Cotroceni, acolo unde parintii nostri au inteles mai mult decat generatia din care fac parte. Cu multe scoli si prea putina educatie civica. Au citit titluri si s-au oprit din citit... Emotia strazii si toate acele poze si momente incredibil de emotionante m-au facut sa tac. Dar nu m-au impiedicat sa gandesc si sa incerc sa inteleg ce se intampla in tara mea. In tara mea e in sfarsit liniste in noapte asta, dar zgomotul facut de ei ma face inca sa ma intreb, e atat de usor, totusi, sa distragi o tara intreaga de la problemele reale?

Ro...mânia...

Ma uit la voi, romanii mei, si vreau sa inteleg ce vreti. Mi-e drag sa va vad, spontani sau nu, dar frumosi in strada, cu mesaje destepte si spirituale, ma intristeaza injuraturile tot ale voastre, ma uit cu drag la pozele cu copiii vostri pe care ii tineti de mana, frumosi si fragezi, si recunosc ca imi e teama ca ii expuneti, totusi, prea mult. Dar sunt ai vostri... Ma emotionez cand aud ca-mi cantati imnul, as iesi si eu cu voi in strada sa-l cantam impreuna, dar iarasi ma intreb, ce faceti acolo? Imi vad prietenii de acasa, din Sibiu, cum seara de seara marsaluiesc prin tot orasul. Le citesc comentariile pe Facebook, cum ca sunt tot mai multi, ca si-au reintalnit in strada prieteni sau cunostinte pe care nu i-au mai vazut de ani de zile, le inteleg entuziasmul - si mie imi e dor de voi. Si eu vreau sa simt acea reintalnire, sunt convinsa ca este o stare incredibila, v-am vazut cantand un cantec pe care il port in suflet de cand ma stiu ”Acolo este tara mea”. Vad prietenii imprastiati prin toata lumea cum va share-uiesc frumosul cantec, vad ca sunteti multi cei care nu mai locuiti de ani de zile in tara noastra, a tuturor romanilor, dar care rezonati cu emotia din strada, rezonati si cu revolta din strada. Dar iarasi va intreb: ce vreti mai departe? Si e o intrebare pe care o pun din tot sufletul, fara nicio alta intentie decat de a va asculta raspunsul. Emotiile sunt mari in aceste zile, sloganurile multe dintre ele sunt cele mai frumoase pe care le-am vazut vreodata. Dar mai departe, ce facem? Ce facem cu Romania noastra?