Doamne, cât de dată peste cap mi se pare societatea noastră! Și nu ințeleg nicicum de ce este așa de greu pentru oameni să vadă realitatea: ne lăsăm manipulați atât de ușor pentru că, spunem, nu mai avem timp să căutăm o informație, să citim o știre până la capăt. In realitate pierdem infinit mai mult timp citind titluri sau navigând aiuirea pe niciunde, vânăm oferte și last minute-uri despre care știm deja că nu sunt ceea ce par și căutăm să fim in pas cu o modă pe care nici măcar nu o pricepem... Ne lăsăm prea repede impresionați de nimicuri. Ne pierdem printre gadget-uri ce ne acaparează timpul și ochii și uităm să ridicăm privirea spre Cer, de teamă de a nu rata o superofertă. Și uite așa ne ratăm prețiosul nostru timp care ar trebui să ne vorbească despre noi și ai noștri dragi, despre Cer și pământ... Și atât.
Of, și cât de frumoși sunt românii mei! Ce țară frumoasă avem, ce suflete frumoase se ascund prin ale noastre, lăsate moștenire de părinți și bunici și părinți de bunici.
Suntem un popor greu incercat dintotdeauna, dar nu ne-am pierdut nici modul frumos de a ne simți pământul prin sânge, nici zâmbetul, nici poezia și nici autoironia. Suntem doar rătăciți printr-o lume care ne-a luat prin surprindere cu un prezent superficial, pe care nu știm să il gestionăm, ci am invățat doar să reacționăm prea repede la orice.
Numai când vom ințelege că salvarea vine dinăuntrul nostru vom știi să prețuim cu adevărat tot ce vibrează a românism in noi.
Și atunci probabil vom știi să-l ascultăm pe Tudor Gheorghe sau să il citim pe Eminescu fără să ii zdrobim, pentru că lovindu-i pe ei rupem puțin câte puțin din noi... ACOLO este țara mea, floarea mea albastră...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu