Sunt zorii ultimei zile a anului în care încă ne aflăm și aș vrea să împart cu tine o ultimă cafea de dimineață și să îți scriu...ce simt, anule 2020! Că vreau să devii o amintire și să ne lași cât mai repede, cred că nu te miră. Însă mai vreau ceva, vreau să îți mulțumesc. Pentru atâtea stări, pentru atâtea zile trăite în prezent, cum poate în niciun an nu am făcut-o. Și pentru că oamenii mei dragi sunt toți sănătoși.
Mulțumesc pentru că m-ai învățat despre încă și mai multe doruri decât credeam că port în mine!
Mulțumesc că m-ai învățat despre dorul de o plimbare prin parc, despre dorul de o întâlnire cu prietenii, despre dorul imens de a-ți îmbrățișa părinții!
Mulțumesc că mi-ai arătat ce norocoasă sunt să am alături oameni dragi aproape, oameni dragi departe, despre cum distanța apropie și spațiul și timpul nu există!
Mulțumesc că mi-ai micșorat atât de mult universul, dar m-ai lăsat să îl împart mereu la doi și mereu acasă și astfel tot cel mai frumos loc din lume a rămas pentru mine!
Mulțumesc că m-ai bucurat cu florile din grădina mea, atunci când erau singurele pe care le puteam atinge, de păsărelele ce vin să le hrănesc în fiecare zi atunci când doar pe ele le puteam vedea și asculta!
Mulțumesc că ai făcut din fiecare clipă împărțită cu oamenii mei dragi tot atâtea clipe trăite intens, pentru că au fost teribil de puține, dar cu atât mai prețioase!
Mulțumesc că m-ai făcut să înțeleg ce înseamnă să lupți pentru sănătatea celor din jur și pentru propria-ți sănătate și mi-ai amintit cum urarea bunicii mele de zi de zi -”sănătate, fericire și tot ce vă doriți!”-, de care mă amuzam cândva, a devenit cea mai mare dorință a mea pentru fiecare om pe care îl cunosc!
Mulțumesc pentru că am păstrat și în această grea încercare la care ne-ai invitat oamenii mei de suflet aproape, prieteni vechi și prieteni noi, prieteni de-o viață și cu siguranță prieteni pe viață!
Mulțumesc pentru fiecare răsărit de care m-am bucurat și pentru fiecare apus care a venit cu promisiunea că mâine va fi bine!
Mulțumesc pentru că, dincolo de frică și dorințe neîmplinite în acest an, am învățat să prețuim clipa, să ne bucurăm de ceea ce suntem și speranța ne-a fost mai vie ca niciodată!
Mulțumesc pentru că din experiența pandemiei poate nu vom mai ieși niciodată la fel cum eram, dar cu siguranță vom deveni mai buni, măcar pentru că am înțeles mai mult ca oricând cât de efemeri suntem!
Gata, am terminat cafeaua, mai ai câteva ore și e timpul să pleci, să ne fii amintire, 2020!
2021, cum îmi ești?💫
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu