Hello! Good bye, 2023!

 Iar îmi beau cafeaua de dimineață zâmbindu-i prietenos anului ce ne-a fost și cu tot sufletul deschis spre cel ce se pregătește să vină!

Pfff… a mai trecut un an, ca o clipire! 

Dragul meu 2023, mulțumesc pentru ce ne-ai fost! Ne-ai dăruit multe zâmbete și amintiri de pus în buzunar și privit spre ele cu drag în tot timpul ce va veni! Ai fost haios și jucăuș, căci te-am trăit din plin prin ochii Ilincăi cea plină de idei poznașe! Și cel mai mult îți mulțumesc pentru că și anul acesta am reușit să împărțim mult timp frumos și prețios în trei! Aaa…chiar în patru, căci din vară ne-a îmbogățit viața, ne-a înmulțit zâmbetele - dar și emoțiile de tot felul, că ăstea vin la pachet - Mura noastră cea ghidușă. Mura e un mop cu dinți, căci din blănița ei alb cu negru, care crește văzând cu ochii, cum îi cade bine unui shih tzu, nu se simt decât dințișorii ascuțiți când găsesc vreun degețel de ronțăit. De văzut altceva nu se vede absolut niiimic decât blăniță alb cu negru de la cap până la codiță!

Mă uit cu drag înapoi spre tine în dimineața asta de Ajun de An Nou. Și văd atâtea momente frumoase! Prieteni dragi vechi și noi, multe, multe seri împărțite cu ei, cu casa plină de copilași jucându-se și de părinții de azi ce ne sunt prieteni din vremuri tinere și neliniștite, vacanța de vară în Grecia și reîntâlnirea cu marea cea caldă și prietenoasă de care mi-a fost tare dor. Dar și încercări noi din viața de copil și cea de părinte: prima căzătură mai serioasă, cu ambii genunchi juliți și multe lacrimi, prima lecție de tenis, de înot, primul spectacol de balet, serbări miiinunate, emoții de nedescris și multă, multă recunoștință! Evident că toate aceste zile au fost presărate deseori și cu mici lupte ale copilului care se face tot mai mare și le știe pe toate! Doar nu crede cineva că totul e doar lapte și miere la noi! Nici pe departe, suntem normali :)  

Pentru anul ce iiiimediat va începe, îmi doresc înainte de orice să rămânem cu toții sănătoși și să reușim din nou, simplu și firesc, să fim cât mai mult timp în trei și un cățel! E cel mai prețios dar pe care mi l-a dat Cerul!

Mulțumesc, 2023! 

Te aștept cu tot dragul, 2024! Gata, se adună trupa, s-a terminat cu liniștea dimineții. Să înceapă o nouă zi și apoi un nou an! 

Octombrie '98

 O zi de-octombrie 27

Și-o viață-ntreagă de atunci

Am împărțit și zi și noapte

Și ani întregi de clipe dulci.

Azi ridurile-mi stau cuminți 

În timp ce mă privești frumos

Și tot la fel știi să m-alinți

Și tot ce-avem e prețios!

Ne-avem pe noi de-atâta timp

Ne-avem de-o viață și ceva

În fiecare anotimp

De-i vremea bună sau e rea.

Avem o casă - suntem noi

Oriunde-n lume ne-am afla

Doar împărțim orice la doi

Ești totul meu. Și sunt a ta.

Avem minunea între noi

Cât de frumos ne-a zâmbit Cerul!

Ani mulți visat-am amândoi

Cum ne-o surâde viitorul.

Am mâna ta în mâna mea 

E darul cel mai prețios!

Mi l-a făcut cadou destinul

Unui octombrie blând, duios.

Preț de o vreme, în Creta

 Vara asta am ales să ne dezmierde soarele pe malul Mării Egee al Insulei Creta. O alegere făcută mai mult pentru confortul plecării direct de acasă cu avionul, dar pe care acum o îmbrățișez cu drag și îi mulțumesc că ne lasă să ne purtăm pașii pe aici și mai ales să ne scăldăm în marea foarte caldă și primitoare!

De când am venit, doar diminețile-tare-devreme sunt puțin răcoroase. De cum soarele s-a dezmeticit puțin, arde direct și nu iartă, măi, nu iartă! Dar asta e, e datoria lui, nu te poți plânge că o face mai ales acum, la început de august! Așa că tot devreme ne cam alungă de pe plajă și ne invită să mai stăm și în răcoarea camerei de hotel, mai ales pentru domnișoara noastră de “aproape 4 ani, maaam!”🥺😉 Iar apoi să mergem la masă - singurul prilej de comentarii, căci căldura îi face pe unii taaaare mofturoși, iar pisicile ce stau la cerșit mâncare ritualic sunt o adevărată sursă de nu-îmi-e-foame-vreau-să-mă-mai-joc. Dacă erau căței sigur eram mai resemnată, însă eu ador pisicuțele doar dacă le văd în videouri drăgălașe!😶

Și uite așa, mai tragem un pui de somn până trece puțin  nebunia soarelui-arzând și suntem gata iar de bălăceală. Fie în apa mării albastre, fie la piscina caldă, dulce (apa, normal :) și fără valuri; cum unii dintre noi învață să se împrietenească cu apa, piscina e prilej de reușite mai sigure decât mai sălbatica sa prietenă, marea!

Apoi vine seara, cu plimbări pe promenada stațiunii ce ne e gazdă, plină de terase simpatice cu vedere la mare sau chiar acces direct la încă o joacă pe malul mării. Ce îți poți dori mai mult? Mai nimic, pentru că la un moment dat își cere și Moș Ene drepturile pentru cei mai mici dintre noi! Și atunci noroc cu terasa primitoare a camerei noastre, să mai stăm la o poveste despre orice, despre noi doi și ce frumos e în trei!

Că tot mă joc des cu Ilinca despre “ce ți-a plăcut cel mai mult?”, o să mă încumet să las scris acum, când doar câteva ore ne desparte de timpul pentru a fi din nou acasă și a pune într-o ramă a acestei veri zilele petrecute pe Insula Creta: peștișorii și snorkeling-ul în trei, marea curată și albastră, oamenii primitori de aici, terasele de pe malul mării și forfota promenadei seara, tzatziki și mâncarea grecească, diminețile-devreme. Însă de departe cel mai dor o să îmi fie de noi trei aici, acum! Deși dorul de casă crește și e mare, de parcă a trecut o veșnicie și ceva de când am plecat. Deși căldura a devenit cu timpul tot mai greu de suportat, mai ales că nici noaptea nu simți răcoarea pe care noi o tot așteptăm, din obișnuință. Deși abia aștept să simt aerul de munte făcându-mă să îmi fie frig în miez de vară! Știu, știu sigur că e în firea noastră să îmi fie în curând dor de tot ce încă trăiesc aici, în augustul grecesc al acestei nopți!

De drag de vară

 Căldură plăcută, ca de început de toamnă, după zile multe în care aproape ne-am topit,  planuri de pus în bagaje și dus departe, să ne încânte apoi când ne vom întoarce și vara va deveni amintire,  prima excursie de la grădi, jocuri de vară pe afară, prima ei vacanță de vară care începe azi și nostalgia mea..., seri cu ai noștri dragi acasă, altele tot cu ai noștri dragi la ei acasă :), piele arsă de soare și domolită de apă, zgomotul orașului în dimineți mai rare la birou, cafea cu aromă de liniște,  dimineți în doi și atât, dimineți alergând în doi pe "plimbărica noastră", nopți sub cerul de acasă, cu un copil fericit că adoarme direct sub stele, seri uitând de noi prin orașul plin de râsete și jocuri de copii. Așa sună povestea verii noastre de poveste ce se scrie în fiecare zi...

Vara devreme

Ador diminețile cu mine! Când mă pot strecura de lângă ai mei, care dorm liniștiți, ca să îmi savurez cafeaua la o poveste cu mine, cu ferestrele deschise și răcoarea dimineții trezindu-mă blând. Sunt zile toride de vară și dacă ești puțin matinal ai parte de o porție perfectă de soare încă proaspăt trezit și încă prietenos! 

Așa e acum, doar păsările sunt gălăgioase, spunându-și una alteia cu siguranță povești frumoase, că prea sună plăcut trilul lor! 

În tabloul acesta firesc al unei dimineți de iulie acasă, îmi depăn eu sufletul, să-l mai întreb: “Ce mai faci, prieten vechi de-ai mei? Cum îmi ești?”

E lumea într-o continuă mișcare în jurul meu, de stau de multe ori să mă întreb când s-a întâmplat usă nu mai fie toate cum au fost? Prieteni, orașe, oameni pe care îi întâlnești des, case, copii care au devenit oameni mari după ce ai clipit de două ori - totul se schimbă uneori cu o viteză amețitoare. Și noi…și noi la fel!

Și totuși, când mă uit spre mine mă bucur să mă regăsesc așa cum mă știu. Timpul lasă urme, n-are cum să nu o facă, e datoria lui! Dar sufletul, cu el e altă poveste! Acolo e frumos și cald acum, chiar dacă încep cumva să simt că sunt visuri ce așa vor rămâne și anii în care credeam că mi le voi împlini s-au dus, chiar dacă sunt ființe dragi care au plecat și au rămas doar amintiri, chiar dacă ridurile mi se adâncesc pe alocuri și semnele celor peste 40 de ani pe care îi port se văd și mi le simt tot mai clar, am înțeles să nu iau nimic personal. 

La mine în suflet e vara asta, e dimineața asta minunată în care îmi savurez cafeaua și mă bucur de mine, așteptând să mi se alăture când va începe dimineața lor iubirile mele cele mai mari. Și mulțumesc vieții pentru tot ce mi-a dat și nu mi-a dat ori mi-a luat, de m-a adus aici, acum! 

Mi-e dor de cuvinte…

Și-mi vine în minte in liniștea serii

A fost pandemie - mai știți? Vă amintiți?

Purtam măști și lacrimi, închiși în noi patimi

Până într-o zi când n-am mai răbdat și ne-am descuiat.  

Sau ei ne-au lăsat?…

A fost și război- mai este, e-n noi

S-a mai domolit, pare-un foc mocnit

Menit să ne țină dorințele-nchise în aripi și vise

Iar noi învățăm să-l privim liniștit…

Nici iarnă n-a fost, parcă n-avea rost

Să ningă-a speranță și-a imaculat. 

E însă acum, cu ger si zăpadă tot rece și albă,

Părea chiar că totul e împietrit

Până ieri și azi 

Când pământul s-a cam zguduit.

Și tot ce-așteptam era primavară

Și viață

Și vară! 

Mi-e dor de cuvinte…

14 02 2023