Și-mi vine în minte in liniștea serii
A fost pandemie - mai știți? Vă amintiți?
Purtam măști și lacrimi, închiși în noi patimi
Până într-o zi când n-am mai răbdat și ne-am descuiat.
Sau ei ne-au lăsat?…
A fost și război- mai este, e-n noi
S-a mai domolit, pare-un foc mocnit
Menit să ne țină dorințele-nchise în aripi și vise
Iar noi învățăm să-l privim liniștit…
Nici iarnă n-a fost, parcă n-avea rost
Să ningă-a speranță și-a imaculat.
E însă acum, cu ger si zăpadă tot rece și albă,
Părea chiar că totul e împietrit
Până ieri și azi
Când pământul s-a cam zguduit.
Și tot ce-așteptam era primavară
Și viață
Și vară!
Mi-e dor de cuvinte…
14 02 2023
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu