Care este pretul meu?

Se spune ca orice si oricine are un pret. Ma intreb atunci, pe buna dreptate cred, care e pretul meu?

Vreau sa fac politica, politica asta mi-a intrat in sange inca dinainte de a sti cu ce se mananca profesia pe care o practic, aceea de avocat. Dar sa faci politica in Romania risca sa contravina grav tuturor principiilor mele.

Am incetat sa fiu o visatoare, sa cred ca pot sa schimb lumea, insa nu am renuntat si nu voi renunta la idea de a le arata celor din jurul meu realitatea in care cred. Asa cum o vad eu si cum o argumentez, in incercarea de a intelege ce se intampla si ce POATE sa se intample in tara asta.

Multa vreme mi s-a reprosat ca vreau sa ajung sus, ca tintesc la "functii". Si multi o spun de parca ar fi ceva rau. Tintesc doar la functiile pe care cred ca le pot indeplini si nu cred ca in politica, la fel ca si in viata, in general, este gresit sa spui ca vrei sa ajungi undeva. Depinde, insa,
CUM vrei sa ajungi intr-o anumita pozitie. Eu vreau sa ajung prin munca, pas cu pas, fara sa trec de vreo etapa. Nu tintesc un anumit loc, dar in momentul in care intr-o anumita etapa consider ca am dat tot ce am avut de dat si pot trece la o alta etapa, nu ezit sa trec mai departe. Se numeste evolutie si nu am inventat-o eu.

Problema cea mai mare cu care ma confrunt, insa, este ca politica in Romania nu merge dupa regulile elementare, de bun simt, dupa care ar trebui sa functioneze. Ca politica inseamna compromis, mai mult, poate, decat in alte domenii, iar compromisul odata facut este ca un stigmat, care te urmareste si nu te mai lasa sa fii tu insuti, mai devreme sau mai tarziu. Inca nu am facut compromisuri, de aceea acum sunt mai mult "pe langa" politica decat "in" politica. Iar ca sa revin, ar trebui sa incep, se pare, cu un compromis. Merita? Inca nu stiu si inca, sincer, inclin sa nu cred. Dar merita?

"Ce sa ascult vorbe, cand vad fapte?" Cicero