...si ne revedem dupa 10 ani...

Cred ca pentru fiecare dintre noi, intalnirea de 10 ani de la terminarea liceului este un moment special. Pot spune ca in viata mea, daca ar fi sa schimb ceva, as schimba o singura perioada: anii de liceu. Venind de pe meleaguri banatene, unde eram cunoscuta de toata lumea si vesnic premianta, mutandu-ma pentru o scurta perioada in oraselul copilariei mele, am ajuns in Lazar si am aflat pentru prima oara in viata mea ce inseamna sa fii neinsemnat. Si, asa cum am mai scris, cum nu stiu sa pierd, am luat din start Sibiul si Lazarul drept cei mai mari dusmani. Si asta m-a costat scump: anii cei mai frumosi din viata unui om pentru mine au fost cei mai grei, mai ciudati.

Cu toate astea, revederea cu colegii m-a coplesit. Cred ca nu gresesc cand recunosc acum ca, de fapt, a fost prima oara cand i-am vazut si m-am bucurat. Si vinovata de toate astea am fost doar eu si doar pentru ca atunci , la varsta cea mai critica, dar cea mai frumoasa, nu am stiut sa ii pretuiesc. De acum, insa, toate amintirile despre liceu imi par frumoase, pentru ca acum privesc cu ochii omului matur la ceea ce a fost. Si singurul meu regret e ca nu ma pot intoarce in timp, pentru ca nu as schimba nimic, absolut nimic, decat pe mine cea de atunci si felul in care intelegeam la acea vreme lumea mea.

Ironia sortii a fost ca cei mai importanti oameni din viata mea, de dupa terminarea liceului insa, sa fie cu totii lazaristi: sotul meu , cea mai buna prietena si viitoarea mea fina sunt dintre cei foarte apropiati, apoi multi, multi alti prieteni. Si ma consider norocoasa ca ii am alaturi.

Azi, in incercarea de a face o lista cu toti fostii mei colegi, am dat peste o poza de la banchetul de terminare a liceului. Pe spatele ei, am scris atunci:

"Te-ai inaltat pe franghia de aur a adolescentei, te-ai lovit cu tampla de intrebarile boltite ale lumii, ale vietii. Te-au incantat si descantat oameni mari si oameni mici. Ai fost lazarist, deci esti un invingator! Viata te asteapta: PORNESTE! Viitorul e al tau: INDRAZNESTE! Adancimi de gand se deschid: CUGETA! Idealul e pe zari: INALTA-TE! Lumea e a ta: IUBESTE-O! CUCERESTE-O! FA-O MAI FRUMOASA! Si nu uita: RAMAI LAZARIST! FII INVINGATOR!"

A trebuit sa treaca 10 ani din viata mea pentru a ma impaca intr-un fel cu mine pentru ca nu am reusit atunci sa fiu eu. Am regretat mereu, mi-a fost mult timp chiar rusine de mine ca nu am dat in acei ani ceea ce puteam da, si la scoala, si in prietenia cu colegele si colegii mei.

Acum abia, dupa 10 ani, am inteles : chiar daca in acea vreme nu stiam, de cand am pasit dincolo de poarta Lazarului si pana acum nu am incetat sa fiu LAZARISTA!