„Cine a văzut speranţa, nu o mai uită. O caută sub toate cerurile şi printre toţi oamenii. Şi visează că într-o zi o va întâlni din nou, nu ştie unde, poate între ai săi."
Daca ar fi sa ma descriu, primul imbold ar fi sa scriu despre mine ca sunt o luptatoare si o norocoasa. E o combinatie fericita. Insa am si un mare defect - unul dintr-o multitudine de alte defecte, insa acesta imi da in continuu batai de cap: inca nu am invatat sa pierd. Si, drept urmare, orice maruntis care se dovedeste a nu fi intocmai cum imi doresc capata proportii de pierdere nemasurata... Dar mai am timp sa invat...
Sunt printre acei putini norocosi oameni tineri care si-au gasit jumatatea. De 9 ani traiesc o poveste de dragoste rupta parca uneori din basme sau din romane de dragoste. Iar El e, deja de cativa anisori, sotul meu, cel cu care imi impart viata in tot ceea ce inseamna ea. Am pornit impreuna pe un drum ce parea imposibil. Copii modesti, cu idealuri inalte, prea inalte pentru ei. Am primit de la parinti multa dragoste si sustinere morala, financiara niciodata, doar in limita putinului pe care il aveau si ei. Si, la nici 25 de ani, ne-am vazut visele implinindu-ni-se. Pentru ca am stiut de la inceput ca a iubi nu inseamna a privi unul spre celalalt, ci a privi impreuna, in aceeasi directie.
Azi, tot ce ne mai dorim este ca barza sa se incumete si sa treaca si pe la noi... O fi ea incapatanata, dar nici noi nu ne lasam mai prejos!
Pana atunci, ne revarsam pornirile parintesti pe o minune de catel cu ochisori migdalati si muuulte moate. Pe micuta noastra o cheama Sarah, e un shih tzu-lic de 10 luni si un pic si e taaare poznasa!
Se spune, insa, ca uneori chiar si cei mai fericiti oameni isi pierd linistea. Poate ca isi amintesc o iubire pierduta din alta viata... Cred ca aceste cuvinte descriu cel mai bine ceea ce simt. Viata imi e o furtuna peste care, de cele mai multe ori, apare un curcubeu... Dar si acest splendid curcubeu, daca il privesti prea mult, incepi sa nu il mai pretuiesti si esti tentat sa iti iei privirea dinspre el... Si atunci e bine sa asterni cateva cuvinte care descriu viata ta, ca sa poti sa iti reamintesti cat de putin ne este dat sa ne bucuram privirea cu frumusetea unui curcubeu. Astfel, ajungem din nou sa il pretuim!
Si celor care acum doar viseaza sa ajunga undeva, le-as spune doar sa nu creada niciodata ca cerul este prea sus pentru a putea fi atins!
2 comentarii:
Lasa ca o sa treaca barzoiul si pe la voi. Va tinem pumnii :D !
Oana, ce curios ca am scris aproape in acelasi timp despre increderea ca visele se indeplinesc :)
Iti sugerez si tie un filmulet tare interesant:
http://youtube.com/watch?v=_b1GKGWJbE8
versiunea lunga o poti gasi in blogul meu ;)
Felicitari inca o data pentru ceea ce scrii - pe mine m-ai castigat drept cititor fidel.
Trimiteți un comentariu