Week-end-ul trecut am fost, impreuna cu unii dintre cei mai apropiati prieteni, pana in Brasov, cu intentia de a petrece o zi prin oras si apoi, daca v-om gasi o pensiune draguta, sa stam o noapte prin Bran.
Dupa forfota din centrul orasului, unde ultima zi de campanie electorala isi cerea drepturile si intreaga urbe era impanzita de oameni cu insemnele partidului favorit, dupa plimbari prin magazinele pestrite si pauze de masa ne-am indreptat spre Bran, frumoasa statiune montana din apropierea Brasovului.
Indata ce am ajuns aici, ne-a atras atentia un indicator pe care scria "COLT DE RAI". Hmmm.... promitatoare denumire! Merita sa vedem ce se ascunde in spatele unui asemenea nume de pensiune. Si am zarit pensiunea undeva, in capatul unei potecute care dadea spre un deal plin cu flori de camp.
Primul pas a fost sa vedem daca sunt locuri, pentru ca vremea primitoare a sfarsitului de mai ne-a determinat sa credem, pe buna-dreptate, ca nu suntem singurii care voiau sa se bucure de binefacerile unui week-end departe de oras, in plina splendoare a naturii. Am fost norocosi, locuri erau!
Si asa, ne-a fost dat sa ajungem in acel colt de rai... O pensiune cocheta, curata, cu mancare foaaarte buna - as indrazni sa cred ca putin cam buna pentru silueta...-, dar una dintre cele mai placute surprize a fost ospitalitatea atat de naturala si de bine-venita a celor de acolo. Am avut parte de tot ce poate sa isi doreasca un orasean satul de forfota si de griul din marile aglomeratii. Si placerea a fost cu atat mai mare cu cat, de la nevoia de a dormi pana dimineata, cand urma sa plecam spre casa, am ajuns sa petrecem nu o noapte, ci doua zile superbe de vara in Raiul din Bran.
A doua zi dimineata ne-a trezit un cocos, parca fusese angajat sa o faca pentru a intregi acel peisaj de basm. Am iesit pe balconul camerei noastre si am dat de adevaratul colt de rai: dealul cu flori de camp pe care il remarcasem inca de la venire tocmai se trezise si el la viata si cateva pasarele isi incepusera trilul. Mirosul de fan si iarba inrourata ma astepta si el sa ii descopar amintirea, caci m-a trimis imediat cu gandul la vacantele de vara de demult. O pisica motaia deja la soare si se uita la mine intrebatoare, mirandu-se de ce nu dorm. Iar cerul era albastru si atat. Niciun nor nu ii deranja intinderea, doar soarele trona, trezit de-a binelea de ceva vreme si pus deja pe treaba: caldura se simtea in aer, dar era o caldura placuta, ce te invita afara.
Dupa un mic dejun copios pe care l-am servit pe terasa restaurantului din pensiune, am plecat spre castelul Bran, unde ne-a izbit un alt fel de frumusete, ce venea din trecut. O frumusete statica, oarecum rece, care ne determina sa ne intrebam cum au trait, dincolo de ceea ce am aflat de la istorie, oamenii acelori vremuri. Si cum au reusit, fara tehnologia de acum, sa faureasca acele frumuseti care au castigat pana azi pariul cu timpul.
Si a urmat inca o dupa-amiaza linistita de plimbari, de dulce amorteala. Si inca o seara de distractie domestica.
A fost ca o mini-vacanta perfecta, neplanuita, dar savurata din plin si atat de bine-venita!
Dupa forfota din centrul orasului, unde ultima zi de campanie electorala isi cerea drepturile si intreaga urbe era impanzita de oameni cu insemnele partidului favorit, dupa plimbari prin magazinele pestrite si pauze de masa ne-am indreptat spre Bran, frumoasa statiune montana din apropierea Brasovului.
Indata ce am ajuns aici, ne-a atras atentia un indicator pe care scria "COLT DE RAI". Hmmm.... promitatoare denumire! Merita sa vedem ce se ascunde in spatele unui asemenea nume de pensiune. Si am zarit pensiunea undeva, in capatul unei potecute care dadea spre un deal plin cu flori de camp.
Primul pas a fost sa vedem daca sunt locuri, pentru ca vremea primitoare a sfarsitului de mai ne-a determinat sa credem, pe buna-dreptate, ca nu suntem singurii care voiau sa se bucure de binefacerile unui week-end departe de oras, in plina splendoare a naturii. Am fost norocosi, locuri erau!
Si asa, ne-a fost dat sa ajungem in acel colt de rai... O pensiune cocheta, curata, cu mancare foaaarte buna - as indrazni sa cred ca putin cam buna pentru silueta...-, dar una dintre cele mai placute surprize a fost ospitalitatea atat de naturala si de bine-venita a celor de acolo. Am avut parte de tot ce poate sa isi doreasca un orasean satul de forfota si de griul din marile aglomeratii. Si placerea a fost cu atat mai mare cu cat, de la nevoia de a dormi pana dimineata, cand urma sa plecam spre casa, am ajuns sa petrecem nu o noapte, ci doua zile superbe de vara in Raiul din Bran.
A doua zi dimineata ne-a trezit un cocos, parca fusese angajat sa o faca pentru a intregi acel peisaj de basm. Am iesit pe balconul camerei noastre si am dat de adevaratul colt de rai: dealul cu flori de camp pe care il remarcasem inca de la venire tocmai se trezise si el la viata si cateva pasarele isi incepusera trilul. Mirosul de fan si iarba inrourata ma astepta si el sa ii descopar amintirea, caci m-a trimis imediat cu gandul la vacantele de vara de demult. O pisica motaia deja la soare si se uita la mine intrebatoare, mirandu-se de ce nu dorm. Iar cerul era albastru si atat. Niciun nor nu ii deranja intinderea, doar soarele trona, trezit de-a binelea de ceva vreme si pus deja pe treaba: caldura se simtea in aer, dar era o caldura placuta, ce te invita afara.
Dupa un mic dejun copios pe care l-am servit pe terasa restaurantului din pensiune, am plecat spre castelul Bran, unde ne-a izbit un alt fel de frumusete, ce venea din trecut. O frumusete statica, oarecum rece, care ne determina sa ne intrebam cum au trait, dincolo de ceea ce am aflat de la istorie, oamenii acelori vremuri. Si cum au reusit, fara tehnologia de acum, sa faureasca acele frumuseti care au castigat pana azi pariul cu timpul.
Si a urmat inca o dupa-amiaza linistita de plimbari, de dulce amorteala. Si inca o seara de distractie domestica.
A fost ca o mini-vacanta perfecta, neplanuita, dar savurata din plin si atat de bine-venita!
Un comentariu:
Dap pot sa confirm, o mini vacanta reusita si o seara domestica :)) plina de incarcatura emotionala la jocul de kems.
Trimiteți un comentariu