...Zvon de colind!

Iubesc sarbatorile de iarna! Cu tot ce inseamna acestea: mirosul de brad, de scortisoara, vanilie si portocale rascolesc simtirile mele dintotdeauna si imi amintesc, inevitabil, de toata caldura pe care iarna ne-o aduce, in mod paradoxal, odata cu apropiata venire a lui Mos Craciun.

Iubesc sarbatorile de iarna pentru ca ele, mai mult ca oricare alta sarbatoare a omenirii, ne aduc aminte sa fim mai calzi, sa fim mai "acasa" decat oricand... Si, oricat de zbuciumat a fost un an sau altul, devenim blanzi si domestici de indata ce se aud zvonuri de colind. Si ne reintoarcem acolo unde ne simtim cel mai bine: langa ai nostri.

Cat de frumos stiu, totusi oamenii sa traiasca atunci cand traiesc simplu, cand pun sufletul mai presus decat orice!

Cel mai mult imi place, in zilele tot mai zgribulite de decembrie, sa stau in casuta noastra, in acest colt de lume la care ne intoarcem iar si iar si sa ascult colinde in fata unei cani de ceai cu gust de scortisoara. Si, in timp ce sorb incet din magicul amestec, sa ma regasesc si sa imi reamitesc cat de binecuvantata sunt sa ii am pe cei dragi aproape de mine.

Si mai am o singura dorinta, pentru ca acest peisaj drag mie sa fie complet, inainte ca Mosul sa puna darurile lui sub brad: pentru ca ma simt ca intr-o poveste, astept sa ninga precum in povesti! Astept, ca un copil, zapada!