Am gasit cu greu cartea ei si, cand am deschis-o, am avut, pentru inceput, senzatia aceea ca nu o mai pot lasa din mana. Asa ca am incercat din rasputeri sa citesc doar cateva pagini pe zi si totul a devenit un fel de ritual: pe parcursul a catorva zile din decembrie, de cate ori am avut un ragaz, am lasat colindele usor, in surdina, mi-am inchis telefonul mobil si am incercat sa caut, printre paginile cartii, niste raspunsuri sau niste intrebari. Intr-un cuvant, in cartea ta, Mihaela, m-am simtit "acasa".
Recunosc, am incercat, inca de la primele pagini, sa ghicesc cate din trairile descrise in carte le-a simtit Mihaela pe propria-i piele si cate "le-a furat" de la oameni din jurul ei. Apoi m-am intors la mine si am facut un exercitiu din a ma descoperi printre personaje. Am crezut ca am ghicit cateodata unde e ascunsa Mihaela si unde o pot gasi pe Oana. Apoi m-am indoit. Nu am ajuns la nicio concluzie clara, de cele mai multe ori, insa am facut, inconstient si cu sufletul deschis, exact ce sunt convinsa ca Mihaela isi doreste de la cititoarele ei: am incercat si, pe alocuri, am gasit in mine raspunsuri, fara sa stiu ca exista intrebari.
Cu siguranta Mihaela a mutat in mine multe dintre cuvintele pe care le-a scris in aceasta carte. Dealtfel, ca sa fiu sincera, prima data am admirat-o pe Mihaela cea de pe sticla pentru combinatia de feminitate, fermitate, incredere in sine si bun-gust care o defineste. Trecand peste acestea, insa, imi plac teribil de mult femeile pentru care infatisarea ireprosabila si imbracamintea ultimul ragnet vin doar ca un ambalaj frumos al unei fiinte culte, inzestrate cu multa inteligenta si puternice. Asa ca Mihaela m-a cucerit definitiv nu prin infatisarea ei (desi niciodata cand o vedeam nu schimbam postul cel putin pana nu ii vizualizam pe indelete si admirativ costumatia), ci prin cateva cuvinte pe care le-am citit acum cativa ani intr-o revista, nu le-am uitat si le invoc de fiecare data cand am ocazia: "N-am linistea si rezistenta amantei, am slabiciunile si dezlantuirea femeii iubite, ca o apa curgatoare, numai intr-o singura directie.“
Intorcandu-ma la "niste raspunsuri", dincolo de felul atat de simplu si direct, dar totusi sofisticat cumva, cu care Mihaela ajunge la mine, am inteles inca o data ca, practic, suntem singurii fauritori ai temerilor noastre. De cele mai multe ori, traim adevarate drame doar pentru ca nu avem curajul sa intrebam sau sa ne intrebam si, mai mult decat atat, nu reusim sa gasim raspunsuri evidente, in noi sau in cei de langa noi. Ori, daca le gasim, nu reusim sa le rostim. Din teama de necunoscut, din frica de a iesi din tipar sau poate doar din comoditatea cu care lumea asta a robotilor si a goanei nebune dupa bani, cariera, statut social ne face sa tratam lucrurile simple, insa vital de importante. Dureros de importante. Si apoi, cand ne oprim pentru o clipa, cand cautam raspunsuri, daca suntem corecti cu noi si nu trisam, ne trezim, de multe ori, ca am uitat sa mai traim pentru OMUL din noi si pentru cel de langa noi.
Cartea ta, Mihaela, nu a venit la mine, asa cum iti doreai, odata cu prima ninsoare. Desi i-am colindat zi de zi, abia in dupa-amiaza in care am terminat de savurat ultima pagina a cartii tale a nins pentru intaia oara. Desi, pentru ca e decembrie, inca de la primele pagini, cand enuntai aceasta dorinta a ta, imi imaginam deja ca voi zari pe fereastra dansul lenes al fulgilor. Ieri, insa, a nins! Si a fost numai bine pentru stratul subtire de liniste alba si cel stralucitor de dorinte pe care acum le asez incet, incet, in mine. Si, apropo de dorinte, la fel cum am asteptat prima ninisoare, acum astept momentul in care voi putea, la fel ca tine, sa gasesc cele mai arzatoare raspunsuri in ochii copilului meu. Pana atunci, insa, incerc sa le gasesc in copilul din mine, in femeia care sunt si in ochii omului iubit.
M-am tot gandit, incercand sa-ti ghicesc sufletul printre randuri, daca te voi intalni vreodata si daca m-ai lasa sa iti pun o singura intrebare, care ar fi aceea. Si, cu siguranta, stiu ce te-as intreba: Cat trebuie sa mai astept pana sa citesc urmatoarea ta carte?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu