Viata e o mare involburata sau cu ape linistite, dar cat de adanci sunt, doar noi, fiecare dintre noi stim. E greu sa te ridici cand un val te izbeste in plin avant, dar nu e imposibil. Iar oamenii cu adevarat luptatori, cred, sunt cei care reusesc sa se ridice in picioare in asemenea momente.
Uneori totul pare nedrept si intelegem doar prin timp, privind inapoi, vreodata, de ce a fost sa fie asa si nu altfel. Uneori doar astfel te maturizezi, cazand si ridicandu-te si reusind sa treci peste fiecare incercare pe care viata nu te intreaba daca poti sa o infrunti, ci ti-o serveste drept in fata, privind de undeva cu ironie. Si atunci ti se pare totul sfarsit, insa nu e nici pe departe asa. Si, daca ai taria sa te uiti in jurul tau si credinta in Dumnezeu, poate ai si norocul sa iti dai seama ca nu, nu esti decat o persoana care s-a poticnit, nu ai patit nimic ireparabil si irecuperabil.
Sa ai taria sa zambesti cand esti jos, sa te scuturi, sa te ridici si sa spui : merg mai departe. E tot ce trebuie si te simti din nou ca si cand esti in fata unui nou inceput. In fond, atata vreme cat traim, orice incercare esuata naste noi inceputuri. Si, cine stie, poate ca drumul pe care o vei lua de azi este cel pe care il cauti si il astepti de atata vreme.
Viata ti-a servit o lamaie? Ei, si ce? Nu ai decat sa faci din ea o limonada!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu