Cateodata as vrea sa pot opri timpul. Sa il induplec sa mai curga si sa ramana asa, impietrit, intr-un colt de lume, in care sa ramanem asa cum suntem. Poate pe malul unui rau, intr-o zi racoroasa de vara, poate intr-o zi indepartata cand eram copil si totul era simplu si frumos, poate intr-o seara in mijlocul unui oras mare, in care sa te pierzi pe strazi fara tinta, poate cand, cu sufletul plin si tremurand din toata fiinta, auzi un "te iubesc" curat si sincer din partea acelei persoane pentru care ai aceleasi sentimente.
N-ai cum sa il opresti, din nefericire, si atunci iti ramane doar sa incerci sa faci din toate aceste momente amintiri din care sa te hranesti in zilele care doar curg. Pentru ca frumusetea vietii fiecaruia vine din interior si din numarul momentelor frumoase pe care stim sau nu sa le pretuim si dupa ce ele devin doar amintiri. Pentru ca nu avem cum sa traim mereu doar zile de poveste, dar avem puterea sa aducem in fiecare zi in care nu se intampla nimic deosebit pentru noi franturi din momentele care ne fac sa zambim cu tot sufletul.
Si pentru ca, asa cum cred, scriam si o sa o mai fac, "viata nu se masoara in numarul de respiratii, ci in momentele care iti taie rasuflarea"! Da-le lor un sens!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu