Cand ai cont pe Facebook se cheama ca esti virtual?

Recunosc, pentru mine Facebook-ul a devenit un spatiu unde fug de cate ori am cateva minute libere. Si  imi place. Chiar imi place! O iau in ordine inversa: Tot ce imi doresc sa urmaresc din media o pot face de pe pagina mea de Facebook, corect? Da. Imi place o anumita muzica. Si vreau sa o impartasesc. O fac. Prefer un anumit fel de a ma imbraca, de a gati, am un hobby etc. Orice vreau, e de ajuns sa dau "like" la pagina respectiva si gata, in viitor m-am asigurat ca voi fi la curent cu toate noutatile in pauza de cafea sau intre doua dosare, doua intalniri cu clientii etc. 

Prietenii si oamenii de la cei mai dragi pana la cei cunoscuti, de la vecina de alaturi la oameni ce stau la sute sau chiar mii de km departare, pe toti i-am adunat si pe ei in acest coltisor. Vad poze pe care altfel, in mare proportie, nu as avea cum sa le vad si aflu ca sunt bine, ca unii s-au casatorit, altii au copii - toti frumosi si in poze care mai de care mai haioase. Celor ce indraznesc, le citesc un gand trecator sau imi impartasesc trairi de moment prin citate scrise pe pagina lor ori vreo poza care spune multe si exprima o stare, o emotie, un gand. Le scriu "La multi ani" si imi intorc urarea, le multumesc si imi multumesc etc. 

Privat sau public, fiecare cum vor si cum aleg intr-un moment sau altul, oameni care s-au pierdut unii de altii in timp, dar care nu au toate legaturile pe veci intrerupte pot comunica intre ei si Facebook-ul e doar un mijloc usor de accesat pentru fiecare dintre noi in zilele noastre. Dar m-am saturat si nu pot sa ii inteleg pe cei care - culmea- tot pe Facebook scriu despre cat de gresit este sa iti desfasori o parte din viata sociala intr-un spatiu virtual. Nu e nimic virtual, pentru ca sunt trairile noastre, dragilor! Sau cumva hartia pe care se scriau scrisorile de altadata era mai importanta decat continutul scrisorilor? Scrieti pe pietre sau coji de copaci, desenati pe nisip sau cu creta pe asfalt, nu conteaza cum va exprimati atata vreme cat o faceti constient! Vi se par false postarile unor oameni? Credeti ca e de vina spatiul acesta "virtual"? Nu el e de vina, tot omul dicteaza felul in care un gand e imbracat. Cine va pare fals pe Facebook vi se va parea la fel si intalnindu-l prin lume. Cine nu saluta cand il intalnesti pe strada - poate pentru ca nu te-a vazut sau nu te-a recunoscut tocmai ca ai pus pe Facebook o poza de acum 10 ani - nu inseamna ca nu ti-a scris sincer un "La multi ani" anuntat tot de Facebook. Sau poate chiar stia ca e ziua ta si s-ar fi gandit la tine oricum, credeti ca e imposibil? Poze care par bizare pentru unii si starnesc hazul majoritatii poate celor ce le-au facut li se pareau deosebite. Sunt gusturile lor, nu? Fetele sau baietii care aleg sa se pozeze in ipostaze cel putin ciudate, credeti ca in realitate dupa ce se pozeaza devin oameni decenti si se schimba radical? Cu siguranta ca ii intalniti la fel si pe strada. E modul lor de a se exprima. Cei care nu sunt prieteni cu gramatica propriei limbi, aveti impresia ca doar pe Facebook scriu in halul in care o fac? Ar fi excelent, din pacate lucrurile nu sunt cu siguranta asa. E regretabil, eronat ce se intampla, dar e real, nicidecum virtual.

O alta "mare problema" dezbatuta la nesfarsit este butonul pentru "like" si felul in care e folosit pe Facebook. Nici pe aceasta nu o inteleg. Cand iti place o poza, un comentariu, o melodie, un clip video etc., stimulii din dotare te fac sa constientizezi ca ele sunt in acord cu ceea ce tu consideri a fi estetic, corect din punct de vedere al sentimentelor, trairilor, convingerilor tale. Simpla apasare a casutei pentru "like" nu stirbeste absolut nimic din emotia pe care ti-ai insusit-o deja. Sau, daca esti fals, atunci fals vei fi si cand imi vei zambi adresandu-mi un compliment in timp ce in mintea ta suna "ce rau arata!". Ba indraznesc sa cred ca e mai putin nociv un fals"like" al Facebook-ului decat un "like" spus verde in fata si mincinos. Viata m-a invatat - si nu Facebook-ul - ca oameni fatarnici descoperi zi de zi, la orice pas, pe unii ii ghicesti imediati, altii devin in timp surprize neplacute si pe altii probabil nu ii descoperi niciodata. Dar un "like" fals doare infinit mai putin.

Nu am timp- sau uneori poate am, dar prefer sa il am pentru mine-  sa socializez in mod direct cu toti cei pe care ii apreciez. Stiu ca as putea sa ma intalnesc cu prieteni dragi care poate chiar locuiesc in acelasi oras, dar cu care nu reusesc sa ma vad pur si simplu, desi as vrea. Poate ca nici eu si nici ei nu am facut suficient efort sa ne vedem sau poate inca nu e timpul. In orice caz, faptul ca stiu de pe Facebook ca sunt bine ma bucura. Ca le pot scrie un gand intre doua studii de dosare, ca pot sa vad o poza, ca vad ca avem o pasiune comuna etc. Pentru mine, faptul ca mi-am adunat intr-un loc toate colegele de banca, spre ex., avute de-a lungul unei vieti si in trei orase si pot sa imi dau seama, atat cat imi permite o pagina de Facebook, ca sunt bine, inseamna mult si inseamna viata, nu spatiu virtual. 

 Incercati sa luati partea frumoasa a vietii, pentru linistea voastra sufleteasca. Si pentru ca e mai uman. Nu va mai impiedicati in lucruri marunte, cum ar fi felul in care e imbracat un cadou. Bucurati-va oricum de el! In viata asta cu ritmul ei nebun este imposibil sa strangi zilnic toti oamenii care conteaza pentru tine si sa le poti transmite zi de zi, cand ai 5 minute libere, ce simti, cum o mai duci, ce melodie incredibila din punctul tau de vedere ai descoperit, ce mai face copilul, sotul, mama, catelul etc. Facebook doar iti da in sensul acesta o mana de ajutor. O poti folosi sau poti alege sa nu o faci. E simplu, nu?


Gata, am scris. Acum il postez si pe Facebook. Si aveti cuvantul meu ca nu sunt virtuala, scriu ceea ce simt si acolo si aici :)