Cu timpul, devenim tot mai constienti ca unele visuri nu se vor implini pentru ca nu ne-au fost sortite si invatam sa traim cu asta. Si sa renuntam. Cu timpul, incepem parca sa ne linistim si sa constientizam ca viata nu are nicio legatura cu povestile cu care am crescut, decat daca ne-am vedea propria viata doar prin momentele fericite si daca le ignoram cu desavarsire pe cele mai putin placute. Cu timpul, realizam ca nu e bine sa ne dorim sa fim in pielea altor semeni, pentru simplul motiv ca niciodata ceea ce se vede la exterior nu seamana cu viata pe care o traiesc cei pe care, de departe, ii invidiem sau doar ii admiram.
Cu timpul, suntem tot mai imuni la durerea celor de langa noi - desi timpul inca nu m-a convins ca asta e bine - doar pentru ca devenim cumva mai egoisti, din dorinta de a ne crea un spatiu cat mai aproape de cel in care nu tot ce inseamna greutatile lumii trebuie sa apese pe umerii nostri.
Cu alte cuvinte, cu timpul devenim tot mai egoisti. Ne dorim binele propriu si incepem sa indepartam tot ce ne face rau, pentru un sentiment de autoconservare cu care toti ne nastem, dar numai cand devenim constienti de cat de trecatori suntem prin lume cred ca il simtim cu adevarat.
Poate ca asta se intampla cand incepem sa ne asezam cu adevarat. Sa constientizam ca noi suntem singurii responsabili de propria viata si propriile trairi si nimeni, dar absolut nimeni nu ne poate trasa calea pe care vrem sa o urmam in viata.
Cand iti doresti cu toata fiinta sa o iei intr-o directie, dureaza mult pana cand realizezi ca nu e pentru tine. Te orbeste dorinta de a ajunge acolo unde vrei si adesea nu te lasa sa vezi cu ochii limpezi. Din fericire -sau din pacate- experienta anilor incepe sa iti puna semne de intrebare si e de ajuns cateodata o mica piedica sa vezi in drumul dorit unul care nu e cu adevarat pentru tine. Cateodata e bine, cateodata e rau, frumusetea sau ironia vietii e ca nu poti niciodata sa afli ce-ar fi fost daca l-ai fi urmat orbeste, asa cum numai intr-o inconstienta juvenila ai fi putut sa o faci. Si totusi, pentru noi conteaza doar pasul facut...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu