Nu e o surpriza pentru nimeni din cei care ma cunosc: perioada Sarbatorilor de iarna trezeste in mine atatea sentimente frumoase si calde... Mai calde ca vara, dintotdeauna! Nu am stat niciodata sa inteleg de ce. Pana acum...
Pregatirea pentru sarbatori si sarbatorile de iarna aduna in sufletul meu imaginea familiei perfecte. Cu toti oamenii dragi adunati in jurul bradului de Craciun, cu colinde si iubire si caldura. Nu imi pot imagina ceva mai frumos, cu toti impreuna, bucurandu-ne si regasindu-ne in noaptea de Craciun...
In tabloul meu de Craciun este si a fost mereu loc pentru toti cei pe care ii iubesc, pentru toti cei pe care inca nu ii am langa mine, desi mi-i doresc cu tot sufletul si pentru cei pe care i-am pierdut pentru moment, dar ii iubesc neconditionat dincolo de faptul ca nu mai sunt prezenti in viata mea pentru ca asa au ales sau am ales sau pentru ca au plecat pur si simplu din aceasta lume...
Am incercat, cu fiecare Craciun, sa zugravesc tabloul drag inimii mele, asa cum am crezut eu de cuviinta. Am pus in el pe toata lumea draga: sot, copii doriti, parinti, fini, prieteni de suflet, catel :). Am lasat pe drum prieteni vechi cateodata si i-am adaugat pe altii, pe care i-am simtit aproape. L-am pictat cu grija ochiului ce a cautat intotdeauna frumosul si am pus suflet in fiecare glob, in fiecare decoratiune pe care am ales-o tot timpul cu grija, an de an, sa-mi umple casa si sa ii dea caldura Craciunului visat. Si de fiecare data tabloul i-a incantat pe toti cei care il vedeau, chiar si pe mine, pret de o poza.... Insa era de ajuns sa ma indepartez putin ca sa simt ca nu ma multumea pe deplin.
Cumva, toata aceasta pregatire a devenit an de an un adevarat ritual pentru mine. Fiecare pas facut cu grija, maxima seriozitate si infinita dorinta si iubire de frumos si de oameni. Si totusi, ceva a lipsit mereu... Si in seara de Craciun aveam un gol, cumva, pe care nu stiam de ce nu reuseam sa il umplu oricat de mult ma straduiam...
Anul acesta, insa, totul e diferit! In mine se intampla schimbari atat de multe in ultimul timp si atat de frumoase, incat stiu ca nu are cum sa fie altfel: iarna aceasta va fi cea mai frumoasa de pana acum, din viata mea de acum, din timpul acesta in care aparent oamenii se indeparteaza de esential, dar in realitate nu doar ca nu o fac, ci se apropie tot mai mult de ceea ce e mai scump si mai sfant in fiecare dintre noi... Iarna aceasta nu conteaza daca ninge in noaptea de Craciun, daca bradul o sa fie perfect din punct de vedere estetic, nici macar daca prajiturile imi vor iesi asa, ca din reviste! :)In mine si in jurul meu vad tot mai clar lumina, simt tot mai mult ca suntem fiinte luminate, inconjurate de alte fiinte luminate, mai subtile, dar atat de binefacatoare si de reale, incat nu pot sa inteleg cum le-am negat pana acum...
Si simt cumva, intr-un mod pe care inca nu stiu sa il traduc - si nici nu ma prea intereseaza sa o fac, pentru ca e de ajuns sa simt - ca sunt indrumata in fiecare zi spre viata adevarata pe care am ignorat-o pana acum... Si e atat de bine!!!
...Mi-am spus mie insami ca acest gol din tabloul Craciunului meu vine de la copilul pe care inca nu il am si l-am asteptat cateodata cu rabdare, cateodata fara nadejde, cateodata chiar am renuntat sa mai astept si m-am resemnat ca asa va fi mereu... Dar era de la acel copil? Aveam dreptate doar pe jumatate. Era de la un copil, tot al meu, dar nu doar al meu, ci al fiecaruia dintre noi... Acum am inteles, nu aveam cum sa am tabloul dorit, pentru ca ignoram ce era mai important...
...Craciunul acesta va fi cel mai frumos!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu