Scurtă oprire

Câteodată imi place să mă opresc, să mă uit imprejurul meu și să mă intreb cine sunt. Pur și simplu să opresc viața și să mă apropii mai tare de mine, să mă descopăr și să incerc să mă descifrez. Nu e așa ușor pe cât ar părea când e vorba de sinele nostru. Ai zice că, stând in permanență tu cu tine, fiind vorba de propria persoană, ar trebui sa iți fie ușor să te cunoști și recunoști…. Și totusi, e cel mai greu lucru din lume! Cine sunt? O intrebare care niciodată nu e suficientă pentru a da un răspuns cât de cât corect. Cine sunt raportat la mine sau la ceilalți? Cine sunt azi față de cine am fost ieri? Cine sunt ce? Pentru că fiecare suntem, până la urmă, clipă de clipă, altceva. 

Pot fi invingatoarea de azi intr-o direcție sau invinsa de mâine, in alta. Pot fi un om fericit acum, plictisit peste 5 minute, chiar trist ieri. Pot fi o femeie sofisticată sau una simplă, copila naivă de ieri pentru alții sau o persoană ca oricare alta pentru cei mai mulți.

 Pot fi o amintire, un regret, o prietenă, o iubire sau o poveste, un om și atât. Pot fi tot și nimic, depinde pe cine intreb, când intreb sau când mă intreb. 

Azi sunt un om care se intreabă cine este…. Ei, nu chiar toată ziua, un "azi" de câteva minute, cât scriu aceste rânduri și alte câteva. E suficient să mă scutur puțin, să imi distragă atenția de la această intrebare orice banalitate, ca să nu mă mai intreb, până data viitoare, cine sunt…

Și totuși, suntem toți doar niște trecători. Trecem prin viață, intrebările trec prin noi, oamenii trec dincolo de noi și noi dincolo de ei și doar câțiva ne rămân preț de o jumătate și ceva de viață sau de o clipă alături. Suntem singura constată din viața noastră, dar mereu variabilă…


...Cine sunt? Un om care se mai intreabă câteodată cine este și nu găsește răspunsuri decât uneori, preț de o clipă și apoi merge mai departe...