Cred ca sunt ani de cand nu mi-am mai auzit pasii dimineata, prin centru Sibiului, luandu-o spre birou asa, intr-o plimbare per pedes. Azi am imbinat primavara cu depusul actelor la Primarie si a iesit o plimbare devreme, pe care am savurat-o ca si cand pana acum m-a impiedicat cineva sa las masina intr-o parte si eu sa o pornesc in cealalta. Mi-era asa de drag de tot ce ma inconjoara, incat zambeam fara sa ma stapanesc, a viata si a dimineata de primavara!
Pe langa satisfactia de a ma rasfata soarele direct in crestetul capului si reintoarcerea in timpurile din liceu, cand colindam centrul dimineata in locul vreunei ore peste care se putea sari ;P , am avut inca o placere din cele lumesti, din prezentul matur si scortos al unui om in costum: ajunsa aproape de birou, m-am uitat nepasatoare si, cu un zambet ironic, am constatat ca nici azi nu erau locuri de parcare libere. Eh, dar azi nu-mi pasa :)
Si iarasi mi-am amintit: cele mai frumoase lucruri in viata sunt cele care nu costa nimic. Azi am o energie pe care nu mi-am luat-o din cafea, ci direct de la soarele care m-a alintat, de la oamenii din jurul meu, care mergeau ca si mine, pe jos, unii grabiti, altii alene. Doi tineri isi traiau probabil primele momente impreuna, o femeie cu par alb si ochi tineri se bucura de alt inceput de primavara si de viata, copacii mei dragi au inceput sa infloreasca si florile albe, galbene si roz par, in adierea asta placuta, mii de fluturi care nu vor sa plece inca...
Natura si al ei spectacol, o vesnica sarbatoare pe care o iubesc si o astept iar si iar....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu