E atât de multă simțire într-o casă nouă! Un amestec de trăiri și așteptări, de parcă ai fi început viața de la 0 și orice trecut s-a șters, rămânând doar prezentul plin de un nou început și viitorul, ca o foaie albă imaculată pe care poți să așterni doar ceea ce îți dorești. Timp de un an mi-am tot imaginat cum va fi, din primul moment, când căminul de azi era doar cărămizi în care ne așezam visele și până am văzut casa plină de toate lucrurile noastre. Au trecut deja câteva zile de când ne-am făcut din locul acesta casă, iar sentimentele se amestecă frumos și copleșitor. Încă nu știm fiecare colț, încă nu ne-am lăsat amprenta peste tot, dar aseară, când casa noastră a fost pentru prima oară plină cu oamenii dragi, m-a încercat primul sentiment de ”Oau, chiar e adevărat!”. Fiecare obiect pus la locul lui face ca întreaga casă să prindă tot mai mult contur și o simți pur și simplu cum începe să fie una cu tine. E un transfer de suflet pe care l-ai împachetat și l-ai luat dintre niște ziduri ca să faci din alți pereți și alte încăperi tot căminul tău. Și cum la noi totul a fost treptat, am simțit așa, cu fiecare obiect mutat dintr-o parte în cealaltă, cum o casă devine goală și cealaltă se umple de noi. Și atunci cum să cred că lucrurile nu au suflet? Cu siguranță au, pentru că le împrumutăm din al nostru și poți simți efectiv, dacă ești puțin atent, cum o dată cu lucrurile tale iei și lași bucățele din tine.
Orice început are frumusețea sa, o frumusețe unică de fiecare dată, care te motivează să fii din nou îndrăzneț în a crede în orice vis pe care l-ai abandonat în timp. Azi tocmai trăim acest vis și e minuat să înveți din nou de unde răsare soarele și cum poți să vezi noaptea cerul cu tot cu stele dintr-un loc ce se numește ”acasă”!
