Noiembrie - 20

...Acum multi ani paseam pentru prima oara in apartamentul care mi-a devenit de atunci "acasa"... Imi amintesc perfect trairile pe care le-am avut... In ziua cand ne-am mutat ninsese pentru prima oara in acel an, s-a pornit ca o joaca de-a fulgii razleti si nu s-a oprit decat cand stratul de zapada a acoperit generos totul in jur.  Dupa ce toate lucrurile adunate in viata au inteles sa incapa in noua casa, primul gand care mi-a marcat acel moment a fost ca sper sa nu stau mult aici. Era o noapte de noiembrie, priveam prin fereastra camerei mele si vedeam doar un copacel firav, fara frunze, aruncat parca de nicaieri. Iar blocul turn pe care il vedeam fix in fata mea imi dadea senzatia ca eu, fiind la etajul 1, sunt atat de vulnerabila pe langa el!

Timpul a trecut si am inceput sa iubesc tot mai mult caminul meu. Apoi am cunoscut un baiat care, culmea, locuia in acel bloc turn si care a devenit sotul meu. Acelasi apartament ne-a fost primul camin. Si au urmat 13 ani de casnicie si tot atatia ani in care acesti pereti ne-au adapostit si ne-au fost cuibul nostru, cu bune si rele, dar mai ales cu atatea amintiri dragi!

 Copacelul firav de ieri a devenit bucuria de acasa in fiecare primavara, vara, toamna sau iarna cand i-am admirat frumusetea si mi-a facut casa mai frumoasa cu frunze si flori, soare si ploi, zapada si muguri de ramuri tot mai frumoase cu fiecare an.i

Azi m-a trezit sunetul primei zapezi din an... E tot noiembrie, au trecut fix 20 de ani de cand ma aflam in aceeasi camera, uitandu-ma pe aceeasi fereastra, de data aceasta zambind a nostalgia anilor ce au trecut. Cei mai multi ani din viata mea aceste incaperi au insemnat pentru mine "acasa"... si grabei mele de acum 20 de ani azi ii trimit un zambet.

Punem si lasam din noi in locurile pe unde trecem, n-avem cum altfel... Si, oricat de mult iti doresti un nou loc al tau asa cum poate l-ai visat dintotdeauna, nu e simpla despartirea de o casa. Are in ea ceva din dorul de tine.

...20 de ani, atunci si acum, noiembrie, prima zapada, vlastarul de atunci si pomul meu de azi...si atatea amintiri pe care le vom lua, le vom lua cu noi mai departe...