Sunt momente în viață când, oricât de mult îți dorești ca un vis să devină realitate, oricât te-ai obișnuit și cumva ți s-a părut dintotdeauna că e al tău și va fi mereu așa, Universul îți trimite semne iar și iar că pur și simplu nu e să fie. Că ai făcut tot ce poți pentru el și, cu toate astea, e timpul să mergi mai departe. Și atunci te împaci cu tine și, cu toată durerea în suflet care încă mai urlă surd, vine acea clipă în care îl lași în urmă și pășești fără visul tău înainte. Iar eliberarea e atât de dulce, încât începi să înțelegi, încet, încet, că nu a fost nicicând cu adevărat al tău...
...Și abia apoi începi să îți reamintești, ca și când ai învăța pentru prima oară să pășești, că viața ta e atât de frumoasă... Chiar dacă oameni din jurul tău încă îți pun întrebări, chiar dacă unii încă te mai încurajează, tu deja știi că ai renunțat și ai ales să îmbrățișezi prezentul cu tot sufletul și să nu te mai temi că viitorul nu mai include visul tău deja trecut pentru tine. Și doar surâzi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu