De o săptămână suntem la mare. De când Ilinca ne-a ales să îi fim părinți, ne-am reîntors aproape în fiecare an la Marea Neagră. Și o regăsim de fiecare dată mai frumoasă, pe măsură ce creștem o dată cu Ilinca.
Anul acesta am avut de toate: apă mai rece decât ne așteptam în primele zile - dar în niciun caz cum anunțau știrile alarmante -, apă tot mai caldă în următoarele zile, valuri, apă lină și curată, vânt și zile toride, ceață cum nu am văzut vreodată preț de o dimineață, plaje cu scoici de toate felurile pe care le știam din copilărie. Am avut timp să ne distrăm și să ne plictisim, să ne jucăm și să stăm la plajă, să ne plimbăm prin stațiunea plină de turiști - da, exact așa, nu e nimic pustiu, poate doar dimineața devreme și la tv. Am fost pe plaje noi și pretențios amenajate, cu servire ce lasă de dorit, din păcate, dar și pe plaje pe care le știam de ani deja, unde am regăsit tot ce e autentic, simplu și atât de frumos! Și clar le preferam pe cele din urmă!
Adevărul este ca eu mă reindragostesc de marea noastră și o ador privind-o prin ochii Ilincăi, alături de omul iubit și cățelul mai fițos, care preferă să stea la aer condiționat și se sperie dacă e scoasă în lume- așa e Mura noastră, iubește doar curtea casei și pe noi cu ea, tot acasă.
Am avut la Mamaia zilele cele mai frumoase atunci când le-am petrecut pe o plajă cu nisip fin, scoici și muzică bună, unde avem deja amintirile altor veri și copilul făcându-și zi de zi noi amintiri. Avem încă o seară minunată de vară la mare, acasă, unde te întâlnești când nu te aștepți cu oameni cunoscuți, unde am fost cu prieteni și suntem acasă la oameni dragi, unde ne simțim simplu și firesc ACASĂ.
E frumos la noi, la mare! E frumos la noi, la munte. E frumos la NOI!
E superb în port, unde cazinoul domnește maiestuos, iar faleza ne amintește de marii români - Eminescu, Creangă, Caragiale, Enescu… Pescărușii vin să ne privească insistent în timp ce gustăm din bunătăți cu pești, iar briza face suportabilă chiar și în plină zi plimbarea pe faleză, sub acorduri de muzică românească, folkul cu care am crescut și pe care încă îl ascut cu drag de copilărie și de prezent!
E frumos aici, unde suntem și vom reveni, pe o plajă ce se pregătește de pauză, într-un timp ce va deveni o amintire de o vară, unde muzica te lasă purtată de valuri, apusul e aproape, nisipul nu mai arde și valurile se aud la doi pași de noi și de o altă poveste frumoasă pe litoralul românesc!
Și, peste toate, doi oameni care se iubesc parcă dintotdeauna surâd cu drag unul celuilalt și amândoi privindu-și fetița care crește frumos sub ochii lor!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu