De câțiva ani buni, nopțile magice în care stelele cad ne
oferă cel mai frumos și așteptat de noi spectacol al verii. A devenit deja tradiția noastră de familie ca aproape la mijlocul lui august să ne găsim în miez de noapte în patul improvizat de pe șezlonguri și, cu muzica preferată drept companion de nădejde, sa privim spre cerul pe care îl numesc “cerul de acasă” de pe terasă, până când somnul își cere drepturile sale. Și chiar totul e magic! Povestim despre câte în Lună si în stele, împreună în doi, iar de anul acesta ni s-a alăturat și minunea, ca întreaga magie să fie încă și mai mare! Și Mura, da, și ea. :)
Ilinca nu a reușit să vadă încă nicio stea căzătoare și a fost puțin dezamăgită de “ploaia” pe care o aștepta și nu a fost cum și-a imaginat ea. Cum răbdarea nu e punctul forte atunci când ai aproape 6 ani, am încercat să compensăm așteptările prea mari pe care le avea cu o baie în piscină în lumina Lunii și asta a fost pentru ea o experiență cu adevărat demnă de “Wooow, mami!” exclamat cu tot zâmbetul ei larg și sincer si râset cristalin de copil fericit! Dar sigur în anii ce vor veni va vedea prima stea căzătoare și de atunci încolo somnul va fi și el biruit când ne vor mai vizita Perseidele. Deocamdată ea știe cel mai bine când stelele sunt pe cer și vara blândă cu noi noaptea să doarmă sub ele.😬
Dar e atâta frumusețe în cerul nopților de vară, când Perseidele cad peste noi și noi ne confundăm cu Universul! E atât de mult necuprins când te uiti spre stele și apare acea clipă în care o dâră de lumină te surprinde cu frumusețea sa atat de trecătoare! Nu degeaba legăm această clipită de cele mai mari dorințe!
Ascult de fiecare dată mai ales în aceste nopți melodia pe care o simt cumva atât de puternic aproape de sufletul meu cum nu e niciuna alta și simt cu toată ființa ceva mult mai puternic decât muzica și versurile care sună așa:
There is a long way to go, there is a high place to knowThere is a world to go through, but there's so much more to doUntil we're home!
Si invariabil ma întorc la copilăria mea, unde tata îmi oferea călătorii printre stele, pe muzica electronică, în timp ce îmi povestea despre Luceafăr, Carul Mic și Carul Mare, Cloșca cu Pui și eu adormeam printre povești. Azi e rândul nostru să îi povestim Ilincăi despre ele și să îi pregătim Cerul ei, cu toată dragostea noastră!
Fascinata și îndrăgostită de când mă știu de Cer, îmi răsună tot mai mult decât în orice alt moment al vieții concluzia dintr-un film vechi, din copilărie: ar fi prea multă risipă de spațiu să fim singuri în Univers!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu