Ma gandesc, de multe ori, cat de schimbatoare este fiinta umana. Si ma voi lua pe mine drept exemplu. In copilarie, eram "viteaza", imi placea tot ce era periculos, ce parea greu de realizat. De la escaladarea unui munte pe calea cea mai periculoasa, la datul pe leagan "peste cap" si tot soiul de asemenea experiente.
Cu timpul, am inceput sa renunt incet, incet la tot ce nu imi permite sa am controlul absolut asupra mea. Nu ma mai tenteaza de mult "sporturile extreme" si am observat asta cel mai bine in concediul acesta. Ajunsi pe litoral, ne-am impartit, inca din primele zile, in doua tabere cu activitati diametral opuse: unii dornici de "senzatii tari", care au experimentat sau s-au aratat dornici de a experimenta tot ce se putea in aceasta materie: parasutism deasupra marii - sau cum se va numi -, skyjet, cele mai periculoase tobogane din parcul de distractii etc. Si ceilalti, grup in care ma incadram si eu, desigur, pentru care a simti pamantul sub picioare si a se relaxa erau singurele "distractii".
Acum stau si ma intreb cand m-am schimbat atat de mult si de cand am devenit atat de precauta. De cate ori ma chema cineva sa particip la o activitate in care adrenalina isi facea de cap, ripostam :"am venit sa ma relaxez, nu sa ma stresez aici"... De unde inainte vreme gaseam cu cat era ceva mai periculos mi se parea mai tentant, tot ce e tentant mi se pare fara sens.
Si totusi, se spune ca fiinta umana nu se schimba fundamental niciodata. Judecand dupa aceasta, inseamna ca mi-am schimbat doar modul de a cataloga lucrurile periculoase pentru care merita sa risti de cele care azi mi se pare mai de graba absurde.
Acum provocator mi se pare sa castig un proces care nu pare sa aiba sorti de izbanda sau sa conving un client ca ceea ce vreau eu sa fac in dosarul sau este abordarea corecta, nu sa traiesc pret de minute bune gandindu-ma sa nu cad sau cum sa ajung iar sa ma simt "in siguranta".
Vorba unei colege, la cata adrenalina este zi de zi in profesia de avocat, macar in concediu sa ne odihnim si noi. In plus, mai fac si politica...
Cu timpul, am inceput sa renunt incet, incet la tot ce nu imi permite sa am controlul absolut asupra mea. Nu ma mai tenteaza de mult "sporturile extreme" si am observat asta cel mai bine in concediul acesta. Ajunsi pe litoral, ne-am impartit, inca din primele zile, in doua tabere cu activitati diametral opuse: unii dornici de "senzatii tari", care au experimentat sau s-au aratat dornici de a experimenta tot ce se putea in aceasta materie: parasutism deasupra marii - sau cum se va numi -, skyjet, cele mai periculoase tobogane din parcul de distractii etc. Si ceilalti, grup in care ma incadram si eu, desigur, pentru care a simti pamantul sub picioare si a se relaxa erau singurele "distractii".
Acum stau si ma intreb cand m-am schimbat atat de mult si de cand am devenit atat de precauta. De cate ori ma chema cineva sa particip la o activitate in care adrenalina isi facea de cap, ripostam :"am venit sa ma relaxez, nu sa ma stresez aici"... De unde inainte vreme gaseam cu cat era ceva mai periculos mi se parea mai tentant, tot ce e tentant mi se pare fara sens.
Si totusi, se spune ca fiinta umana nu se schimba fundamental niciodata. Judecand dupa aceasta, inseamna ca mi-am schimbat doar modul de a cataloga lucrurile periculoase pentru care merita sa risti de cele care azi mi se pare mai de graba absurde.
Acum provocator mi se pare sa castig un proces care nu pare sa aiba sorti de izbanda sau sa conving un client ca ceea ce vreau eu sa fac in dosarul sau este abordarea corecta, nu sa traiesc pret de minute bune gandindu-ma sa nu cad sau cum sa ajung iar sa ma simt "in siguranta".
Vorba unei colege, la cata adrenalina este zi de zi in profesia de avocat, macar in concediu sa ne odihnim si noi. In plus, mai fac si politica...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu