De cand ma stiu, am fost mandra ca sunt romanca. In copilarie, mai ales, simteam si vedeam in jurul meu oameni mandrii de tara lor. Chiar daca perioada comunista avea multe, multe parti rele, prin greutatea acelor vremuri oamenii probabil ca simteau nevoia de unitate si erau altfel, pastrau cu sfintenie valori ale romanismului. Si simtul civic era mult mai dezvoltat. Traind "la bloc", vecinii se ajutau intre ei, aveau grija sa pastreze imprejurimile in curatenie, exista acel interval denumit "ora de liniste" in care chiar se pastra linistea, respectul fata de celalalt exista, se cultiva, se intretinea in permanenta.
Tin minte cu cata bucurie intampinam noi, cei mici, curatenia de primavara sau pe cea de toamna, cand adunam impreuna frunzele uscate sau putinele gunoaie care mai tronau prin zona verde a blocului, cum ajutam cum puteam, fiecare, la pusul rasadurilor primavara, la sadirea unui pom (aveam fiecare dintre copii pomul nostru, plantat de noi, pe care il ingrijeam fiecare cum puteam mai bine).
Am facut aceasta intoarcere in timp nu pentru considerente de ordin emotional, ci din dorinta de a incerca sa reinviu, in constinta cui va trece peste aceste randuri, simtirea romaneasca a acelor vremuri.
Pentru ca majoritatea celor pe care ii cunosc acum par oarecum consternati cand ma aud vorbind de sentimente patriotice si multi dintre ei ma intreaba daca sunt eurosceptica, incerc sa le raspund sau sa imi raspund...
Faptul ca Romania este membra a UE este un castig imens pentru tara. A fi, insa, membru UE nu inseamna, in opinia-mi, a-ti pierde identitatea ca natie. Fiecare stat membru UE este parte a unui intreg, insa prin unicitatea specifica fiecarei tari, se aduce un plus de valoare intregului. Asa vad eu lucrurile, nicidecum ca vom ajunge sa fim europeni si atat.
Romania si romanii au multe de oferit. Romania este o tara frumoasa, plina de traditii, de istorie, insa romanii, dornici de a fi europeni, dornici de a fi liberi, au uitat sa isi mai spuna ca, inainte de toate, sunt ROMANI. Majoritatea dintre ei merg mai departe, pana la a-si nega identitatea cand ajung pe meleaguri straine. Si asta doar pentru ca imaginea Romaniei prin media nationala si internationala a ajuns din ce in ce mai urata.
Cine e de vina? Coruptie, birocratie, toate acele metehne pe care media le prezinta ca si cand s-au nascut aici, pe meleaguri mioritice, exista, in mai mica sau mai mare masura, in fiecare stat. Insa, cand vrei sa privesti doar jumtatea goala a paharului, imaginea care rezulta din aceasta optica negativista nu poate fi decat una dezolanta, nu si reala.
Cu bune si cu rele, romanii ar trebui sa redevina purtatori ai traditiilor, ai partii frumoase care inseamna Romania. Sa nu uitam ca orice om se simte cel mai bine acasa, iar pentru noi "acasa" inseamna "Romania", oriunde am fi.
Nu pot decat sa mai adaug, asa cum scria Adrian Paunescu:
"Pana la capat cu poporul meu,
Asa sa ma ajute Dumnezeu!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu