...si eu ma simt minunat, de acum si pana dupa sarbatori ador senzatia de "acasa"... Cand frigul te tine inca putin sub plapuma dimineata, iar cafeaua nu doar te trezeste, dar iti incalzeste si mainile, impreunate peste cana fierbinte.
Azi m-am trezit cu o senzatie de usor si bine, desi sunt acasa doar eu. Ma asteptam sa fie soare, dar cand am vazut toti norii ingramaditi pe cer, reactia mea a fost inversa decat era, poate, firesc: in sfarsit, se face frig! De cand ne-am intors din Egipt nu a plouat, nu am vazut decat foarte rar nori si, chiar daca diminetile si serile au fost tot mai friguroase, a fost tot timpul cald, prea cald pentru o toamna asa cum o stiu eu. Si, pentru prima oara in viata mea, am constientizat ca ar fi fost tare monoton sa nu existe anotimpurile toate, care sa schimbe in jurul nostu intregul peisaj si, prin el, intreaga noastra stare interioara.
Acum imi pica asa de bine sa il ascult pe Alifantis!
Si acum, abia acum simt frunzele ingalbenite si mirosul lor... Cand eram mica, ma jucam in fiecare toamna prin frunze cu ai mei, pe malul Timisului. De atunci le ador, cu fosnet, cu toate culorile cuprinse in ele si cu promisiunea ca altele vor veni la primavara, sa le inlocuiasa si sa ne incante.
E timpul perfect pentru facut curatenie, in orice sens... Vara a trecut cu toate momentele ei frumoase, dar traite sa fie doar amintiri parca de atunci, incep deja zilele de nastere ale oamenilor dragi mie, majoritatea nascuti, -dintr-o intamplare, oare?- in lunile ce vor urma, iar pregatirile pentru sarbatorile de iarna deja le simt ca se apropie, sarbatorile cele mai dragi sufletului meu!
Da, acum mi-e toamna!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu